PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂGUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la prag) Suport mic pe care se așază tacâmurile la masă. /prag + suf. ~ușor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂGUȘÓR s. prăguț, (rar) prăguș. (~ la ușă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink