prăștia [At: BIBLIA (1688), 215²/32 / V: (reg) ~și, ~ști / P: ~ti-a / Pzi: prăștii / E: praștie] 1 vt (Îvr) A împrăștia. 2 vi (Reg; d. lichide) A țâșni. 3 vi (Olt; îf prăști și prăși) A ținti greșit cu pușca. 4 vr (Reg; îf prăși) A-i intra cuiva ceva în ochi.

prăși² v vz prăștia

prăști v vz prăștia

PRĂȘTIE s. (reg.) păianjen, posmă. (~ se pune pe stogul de fân, ca să nu-l ia vântul.)

prăștia, prăștii, vb. I 1. (înv.) a împrăștia, a risipi. 2. (reg.; despre lichide) a țâșni. 3. (reg.; în forma: prăști) a ținti greșit cu pușca. 4. (refl.; reg.; în forma: prăși) a-i intra ceva cuiva în ochi.