PRĂȘITOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru cultivat; cultivator. [G.-D. prășitorii] /a prăși + suf. ~toare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRĂȘITÓR1 ~oáre (~óri,~oáre) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRĂȘITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prășitór adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitóri; f. sg. și pl. prășitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink