prășire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: prăși¹] (Pop) 1-2 Prășit¹ (1-2).

PRĂȘIRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși. Prin prășire se face la rădăcina firului de păpușoi un mușiroi. PAMFILE, A. R. 73.

PRĂȘI, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti.

prăși¹ vt [At: (a. 1805) URICARIUL II, 135 / V: (reg) ~șui / Pzi: ~șesc / E: bg праша] 1 A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna solul etc. Si: (reg) a plugări, a săpa. 2 (C. i. plante agricole) A curăța de buruieni Si: (reg) a plugări, a săpa. 3 (Reg; c. i. suprafețe de pământ) A curăța de orice fel de plante, îndeosebi de buruieni.

prășui v vz prăși¹

PRĂȘI, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, scr. prašiti.

PRĂȘI, prășesc, vb. IV. Tranz. 1. A săpa la suprafață locurile cultivate (cu porumb, cartofi, viță de vie, legume etc.) pentru a distruge buruienile și a afîna pămîntul. Felul lor de a lucra pămîntul, de a prăși cu plugul popușoaiele, de a secera grîul, de a-l lega în snopi, toate obiceiurile și tradițiile răsturnate – îi puseseră pe gînduri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56. ◊ Absol. Am prășit și am secerat, Am cosit și-am adunat. MARIAN, S. 38. 2. (Regional) A curăța aria de buruieni înainte de a aduce snopii pentru treierat. (Refl. pas.) În ajunul căratului, acest loc se prășește, adecă se curăță de buruienile care crescuseră pe el și de gunoiul care din întîmplare se poate găsi. PAMFILE, A. R. 144.

A PRĂȘI ~esc tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operații de afânare și de înlăturare a buruienilor (cu sapa sau su prășitorul). /<bulg. praša, sb. prašiti

prășì v. a săpa țarina de mai multe ori curățind-o de buruieni. [Slav. PRAȘITI, a face praf (desțelinind un câmp)].

prășésc v. tr. (vsl. [sîrb. ceh.] prašiti, a preface în praf, în colb, d. prahŭ, praf; bg. praši, a face colb. V. praf). Sap ogoru și-l curăț de buruĭene după ce semănătura a crescut puțin: a prăși popușoĭu.

prășire s. f., g.-d. art. prășirii; pl. prășiri

!prășire s. f., g.-d. art. prășirii; pl. prășiri

prășire s. f., g.-d. art. prășirii; pl. prășiri

prăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășesc, 3 sg. prășește, imperf. 1 prășeam; conj. prez. 1 sg. să prășesc, 3 să prășească

prăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășesc, imperf. 3 sg. prășea; conj. prez. 3 să prășească

prăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășesc, imperf. 3 sg. prășea, conj. prez. 3 sg. și pl. prășească

prăși (conj. prășească)

prăși (prășesc, prășit), vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s. f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s. n. (prașilă); prășitor, s. m. (cel care prășește); prășitoare, s. f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.

PRĂȘIRE s. v. prășit.

PRĂȘIRE s. (AGRIC.) prașilă, prășit, sapă, săpare, săpat, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, tîrșenit, tîrșit. (~ porumbului.)

PRĂȘI vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a târși. (~ la porumb.)

PRĂȘI vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a tîrși. (~ la porumb.)