opțiuni
  • info
11 definiții pentru prânzare

Explicative DEX

PRÂNZARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi.

PRÂNZARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi.

prânzare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~zire / Pl: ~zări / E: prânza] 1 (Pop) Prânz (9). 2 (Îrg; îlv) A sta (sau a ședea) la ~ A prânzi (1).

prânzare f. mâncare la prânz: o mioară să-ți fie de prânzare POP.

prânzire sf vz prânzare

PRÎNZARE s. f. (Popular și arhaizant) Acțiunea de a prinzi. 1. Masă, mîncare. Au făcut popas la o dumbravă zisă a lui Macarie și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. Bună prînzare am avut și vrednică muiere mă îngrijește, a zis plugarul. id. D. P. 117. Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu:... Să-ți iei un dar de la mine, Trei mioare de frigare Și-încă una de căldare Ca să-ți fie de prînzare. ALECSANDRI, P. P. 54. 2. (Numai în exp r.) Cale de o prînzare = cale de o jumătate de zi, de dimineață pînă la masa de prînz. Nainte murgul trecea savai cale d-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432.

prînzáre f., pl. ărĭ (d. prînz, după crezare, vînzare). Rar. Prînz, prînzire: îșĭ isprăviseră prînzarea din pită și brînză (Sadov. VR. 1928, 1, 52).

Ortografice DOOM

prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării

prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării

prânzare s. f., g.-d. art. prânzării

Sinonime

PRÂNZARE s. v. banchet, dejun, masă, ospăț, praznic, prânz.

prînzare s. v. BANCHET. DEJUN. MASĂ. OSPĂȚ. PRAZNIC. PRÎNZ.

Intrare: prânzare
prânzare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prânzare
  • prânzarea
plural
  • prânzări
  • prânzările
genitiv-dativ singular
  • prânzări
  • prânzării
plural
  • prânzări
  • prânzărilor
vocativ singular —
plural —
prânzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prânzire
  • prânzirea
plural
  • prânziri
  • prânzirile
genitiv-dativ singular
  • prânziri
  • prânzirii
plural
  • prânziri
  • prânzirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prânzare, prânzărisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a prânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Masă, mâncare (de la prânz). DEX '09 DLRLC
      sinonime: prânz
      • format_quote Au făcut popas la o dumbravă zisă a lui Macarie și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. DLRLC
      • format_quote Bună prînzare am avut și vrednică muiere mă îngrijește, a zis plugarul. SADOVEANU, D. P. 117. DLRLC
      • format_quote Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu:... Să-ți iei un dar de la mine, Trei mioare de frigare Și-încă una de căldare Ca să-ți fie de prînzare. ALECSANDRI, P. P. 54. DLRLC
    • chat_bubble Cale de o prânzare = cale de o jumătate de zi, de dimineață până la masa de prânz. DLRLC
      • format_quote Nainte murgul trecea savai cale d-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432. DLRLC
etimologie:
  • vezi prânzi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.