opțiuni
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

pozvolire sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 107/29 / Pl: ~ri / E: pozvoli] (Înv) Permisiune.

pozvăli v vz pozvoli

pozvoli [At: HERODOT (1645), 182 / S și: posvoli / V: ~văli / Pzi: ~lesc / E: pn pozwoliă, ucr позволити, rs позволитъ] (Îrg) 1 vt(a) (C. i. oameni și acțiuni ale lor) A permite. 2 vr (Ccd) A-și lua libertatea (să...) Si: a-și îngădui, a-și permite.

pozvolésc v. tr. (rus. pozvólitĭ). L. V. Permit.

Etimologice

pozvoli (-lesc, -it), vb. – A autoriza. Rus. pozvoliti (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. pozvolenie, s. f. (permis, autorizație), din rus., bg. pozvolenije.

Sinonime

POZVOLI vb. v. accepta, admite, aproba, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.

pozvoli vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.

Arhaisme și regionalisme

POZVOLIRE s.f. (Mold.) Permisiune. Măria sa craiul ... pozvolire așijderea așa au făgăduit. M. COSTIN. Etimologie: pozvoli. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvoli. Cf. poslușanie (3), pozvol, pozvolenie.

pozvolire, pozvoliri, s.f. (înv.) permisiune, încuviințare, îngăduință, autorizație.

POZVOLI vb. (Mold.) A permite. I-au pozvolit și i-au întărit să facă și vase de Marea Neagră. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: pol. pozwolić, ucr. pozvoliti, rus. pozvolitĭ. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvolire. Cf. p r i s t ă n i (4).

Intrare: pozvolire
pozvolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozvolire
  • pozvolirea
plural
  • pozvoliri
  • pozvolirile
genitiv-dativ singular
  • pozvoliri
  • pozvolirii
plural
  • pozvoliri
  • pozvolirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pozvoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pozvoli
  • pozvolire
  • pozvolit
  • pozvolitu‑
  • pozvolind
  • pozvolindu‑
 singular plural
  • pozvolește
  • pozvoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pozvolesc
 (să)
  • pozvolesc
  • pozvoleam
  • pozvolii
  • pozvolisem
a II-a (tu)
  • pozvolești
 (să)
  • pozvolești
  • pozvoleai
  • pozvoliși
  • pozvoliseși
a III-a (el, ea)
  • pozvolește
 (să)
  • pozvolească
  • pozvolea
  • pozvoli
  • pozvolise
plural I (noi)
  • pozvolim
 (să)
  • pozvolim
  • pozvoleam
  • pozvolirăm
  • pozvoliserăm
  • pozvolisem
a II-a (voi)
  • pozvoliți
 (să)
  • pozvoliți
  • pozvoleați
  • pozvolirăți
  • pozvoliserăți
  • pozvoliseți
a III-a (ei, ele)
  • pozvolesc
 (să)
  • pozvolească
  • pozvoleau
  • pozvoliră
  • pozvoliseră
pozvăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)