7 definiții pentru pozvoli

Explicative DEX

pozvoli [At: HERODOT (1645), 182 / S și: posvoli / V: ~văli / Pzi: ~lesc / E: pn pozwoliă, ucr позволити, rs позволитъ] (Îrg) 1 vt(a) (C. i. oameni și acțiuni ale lor) A permite. 2 vr (Ccd) A-și lua libertatea (să...) Si: a-și îngădui, a-și permite.

pozvăli v vz pozvoli

pozvolésc v. tr. (rus. pozvólitĭ). L. V. Permit.

Etimologice

pozvoli (-lesc, -it), vb. – A autoriza. Rus. pozvoliti (Tiktin). Sec. XVIII, înv.Der. pozvolenie, s. f. (permis, autorizație), din rus., bg. pozvolenije.

Sinonime

POZVOLI vb. v. accepta, admite, aproba, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.

pozvoli vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.

Arhaisme și regionalisme

POZVOLI vb. (Mold.) A permite. I-au pozvolit și i-au întărit să facă și vase de Marea Neagră. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: pol. pozwolić, ucr. pozvoliti, rus. pozvolitĭ. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvolire. Cf. p r i s t ă n i (4).

Intrare: pozvoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pozvoli
  • pozvolire
  • pozvolit
  • pozvolitu‑
  • pozvolind
  • pozvolindu‑
singular plural
  • pozvolește
  • pozvoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pozvolesc
(să)
  • pozvolesc
  • pozvoleam
  • pozvolii
  • pozvolisem
a II-a (tu)
  • pozvolești
(să)
  • pozvolești
  • pozvoleai
  • pozvoliși
  • pozvoliseși
a III-a (el, ea)
  • pozvolește
(să)
  • pozvolească
  • pozvolea
  • pozvoli
  • pozvolise
plural I (noi)
  • pozvolim
(să)
  • pozvolim
  • pozvoleam
  • pozvolirăm
  • pozvoliserăm
  • pozvolisem
a II-a (voi)
  • pozvoliți
(să)
  • pozvoliți
  • pozvoleați
  • pozvolirăți
  • pozvoliserăți
  • pozvoliseți
a III-a (ei, ele)
  • pozvolesc
(să)
  • pozvolească
  • pozvoleau
  • pozvoli
  • pozvoliseră
pozvăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)