pozni [At: HELIADE, O. T. 272 / S și: posni / Pzi: ~nesc, pozn / E: poznă¹] 1-2 vtr (Trs) (A face să pățească sau) a păți ceva rău din punct de vedere fizic. 3-4 vtr (Trs) A (se) nenoroci în urma unui accident. 5 vt (Reg; c. i. oameni) A lovi trăsnetul Si: a trăsni. 6 vr (Trs) A se face de râs. 7 vi (Buc) A face scandal mare. 8 vr (Rar) A se minuna.

pozni, poznesc, vb. IV (reg.) 1. a face să pățească sau a păți ceva rău din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci. 2. (despre oameni) a lovi trăznetul; a trăzni. 3. (refl.) a se face de râs, a ajunge de pomină. 4. a face scandal mare. 5. (refl.) a se uimi, a se minuna.

pozní, poznesc, v.r. 1. A se face de râs. 2. A se minuna. – Din poznă (MDA).