6 definiții pentru pozitron (pl. pozitroni), pozitron (pl. pozitroane)   declinări

POZITRÓN, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. – Din fr. positron, rus. pozitron, germ. Positron.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POZITRÓN ~i m. fiz. Particulă elementară cu sarcina electrică pozitivă și cu masa egală cu a electronului; antielectron. /<fr. positron
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POZITRÓN s.m. Particulă elementară instabilă, care are aceeași masă ca electronul, cu sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. [Pl. -oni, (s.n.) -oane, var. poziton s.m. / < germ. Positron, engl. positron, fr. positon < pozi(tiv) + (elect)tron].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POZITRÓN s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POZITRÓN s. (FIZ.) antielectron.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pozitrón (particulă elementară) s. m. (sil. -tron), pl. pozitróni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink