POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A POVĂȚUÍ ~iésc tranz. A trata cu povețe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăța. ~ de bine. /povață + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POVĂȚUÍ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. v. sfătui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POVĂȚUÍ vb. v. călăuzi, cârmui, comanda, conduce, dirigui, dirija, domni, ghida, guverna, îndruma, orienta, stăpâni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

povățuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiésc, imperf. 3 sg. povățuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. povățuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink