povârneală sf [At: JAHRESBER., XVI, 227 / Pl: ~eli / E: povârni + -eală] 1 (Reg) Înclinare într-o parte, cu tendință de prăbușire. 2 (Reg) Înclinare a unei pante. 3 (Buc; Mar) Pantă¹ a acoperișului unei case. 4 (Buc; Mar) Acoperiș înclinat al unei colibe, al unei stâne. 5 (Reg) Tablă mai mică la acoperișul casei. 6 (Mar; Trs) Loc sub acoperișul colibei unui cioban, unde se pun la uscat lemne și surcele pentru foc. 7 (Reg) Adăpost la stână, unde se mulg oile.

povârneală, povârneli, s.f. (reg.) 1. înclinare într-o parte, aplecare cu tendință de prăbușire. 2. înclinare a unei pante. 3. pantă a acoperișului unei case; acoperiș înclinat al unei colibe, al unei stâne etc. 4. tablă mică la acoperișul casei. 5. loc sub acoperișul colibei ciobanului, unde se pun la uscat lemne și surcele pentru foc. 6. adăpost de stână, unde se mulg oile.

povârneálă, povârneli, s.f. 1. Pantă a acoperișului unei case; acoperiș înclinat al unei colibe: „O suit pă povârneală Fata Pădurii și le-o potolit focu” (Bilțiu, 2007: 237). 2. Coastă, colină. – Din povârni „a se înclina, a se apleca” + suf. -eală (MDA).