9 definiții pentru „potrivnic”   declinări

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

potrívnic (înv.) (po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrívnici; adj. f., s. f. potrívnică, pl. potrívnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. dușmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTRÍVNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care se împotrivește. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

potrivnic m. adversar. [Și protivnic = slav. PROTĬVĬNŬ, opus, contrar, dușman].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink