opțiuni
  • info
2 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

POTRICĂLIT, -Ă, potricăliți, -te, adj. (Înv. și reg.) Găurit (cu potricala), perforat. – V. potricăli.

POTRICĂLIT, -Ă, potricăliți, -te, adj. (Înv. și reg.) Găurit (cu potricala), perforat. – V. potricăli.

potricălit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 37r/22 / Pl: ~iți, ~e / E: potricăli] (Îrg) 1 (D. curele, opinci etc.) Găurit cu potricala1 (1) Si: perforat2, străpuns. 2 (Pex) Sfâșiat. 3 Distrus.

POTRICĂLIT, -Ă, potricăliți, -te, adj. Găurit, străpuns cu potricala.

POTRICĂLI, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.

POTRICĂLI, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.

petricăli v vz potricăli

petricoli v vz potricăli

potricăli [At: DOSOFTEI, PS. 67/2 / V: (înv) pet~, petricoli / Pzi: ~lesc / E: potricală1] (Îrg) 1 vt A găuri cu potricala1 (1) Si: a perfora, a străpunge. 2 vt (Pex) A sfâșia. 3-4 vtr A (se) distruge.

POTRICĂLI, potricălesc, vb. IV. Tranz. 1. A face găuri cu potricala. A nimici, a prăpădi, a distruge. Prins odată omul în datorie, nu mai poate scăpa de dînsa, îl mănîncă și îl potricălește ca și rugina pre fier. I. IONESCU, P. 389. ◊ Refl. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218.

A SE POTRICĂLI pers. 3 se ~ește intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se găuri prin uzare. /Din potricală

A POTRICĂLI ~esc tranz. pop. 1) (curele sau urechile vitelor) A găuri cu potricala. 2) A face să se potricălească. /Din potricală

potricălì v. a găuri cu potricala. [Rus. PROTYKATI, a trece prin, a străpunge].

potricălésc v. tr. (d. potricală). Perforez cu potricala, preducesc, zămbăluĭesc. Fig. Bortelesc (găuresc) părețiĭ, stric, deteriorez: chiriașu mĭ-a potricălit casa. – Și potrocălesc (Mold. sud).

Ortografice DOOM

potricăli (înv., reg.) (desp. po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălesc, 3 sg. potricălește; conj. prez. 1 sg. să potricălesc, 3 să potricălească

potricăli (înv., reg.) (po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălesc, imperf. 3 sg. potricălea; conj. prez. 3 să potricălească

potricăli vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălesc, imperf. 3 sg. potricălea; conj. prez. 3 sg. și pl. potricălească

Sinonime

POTRICĂLIT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.

potricălit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS.

POTRICĂLI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

POTRICĂLI vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.)

potricăli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

POTRICĂLI vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.)

Arhaisme și regionalisme

POTRICĂLIT adj. (Mold.) Găurit {cu potricala), perforat, străpuns. Toată coasta munților ... ca buretele potricălită și găunoasă iaste. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI. VS. Etimologie: potricăli. Vezi si potricală, potricăli.

POTRICĂLI vb. (Mold.) A găuri (cu potricala), a perfora, a străpunge. Și cu hiare înfocate îl potricăliră. DVS, 73r. Cu multe rane potricălit, au perit. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR. IST. Etimologie: potricală + suf. -i. Vezi și potricală, potricălit.

Intrare: potricălit
potricălit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potricălit
  • potricălitul
  • potricălitu‑
  • potricălită
  • potricălita
plural
  • potricăliți
  • potricăliții
  • potricălite
  • potricălitele
genitiv-dativ singular
  • potricălit
  • potricălitului
  • potricălite
  • potricălitei
plural
  • potricăliți
  • potricăliților
  • potricălite
  • potricălitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: potricăli
  • silabație: po-tri- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potricăli
  • potricălire
  • potricălit
  • potricălitu‑
  • potricălind
  • potricălindu‑
 singular plural
  • potricălește
  • potricăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potricălesc
 (să)
  • potricălesc
  • potricăleam
  • potricălii
  • potricălisem
a II-a (tu)
  • potricălești
 (să)
  • potricălești
  • potricăleai
  • potricăliși
  • potricăliseși
a III-a (el, ea)
  • potricălește
 (să)
  • potricălească
  • potricălea
  • potricăli
  • potricălise
plural I (noi)
  • potricălim
 (să)
  • potricălim
  • potricăleam
  • potricălirăm
  • potricăliserăm
  • potricălisem
a II-a (voi)
  • potricăliți
 (să)
  • potricăliți
  • potricăleați
  • potricălirăți
  • potricăliserăți
  • potricăliseți
a III-a (ei, ele)
  • potricălesc
 (să)
  • potricălească
  • potricăleau
  • potricăliră
  • potricăliseră
petricăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petricoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potricălit, potricălităadjectiv

etimologie:
  • vezi potricăli DEX '98 DEX '09

potricăli, potricălescverb

învechit regional
  • 1. tranzitiv A face găuri (cu potricala). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: perfora preduci
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) prăpădi, a (se) distruge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distruge nimici prăpădi
    • format_quote Prins odată omul în datorie, nu mai poate scăpa de dînsa, îl mănîncă și îl potricălește ca și rugina pre fier. I. IONESCU, P. 389. DLRLC
    • format_quote Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. DLRLC
etimologie:
  • potricală DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.