opțiuni
  • info
3 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

POTLOGĂRIT s. n. (Fam.) Faptul de a potlogări. – V. potlogări.

POTLOGĂRIT s. n. (Fam.) Faptul de a potlogări. – V. potlogări.

potlogărit sn [At: CONV. LIT. XVIII, 69 / Pl: ? / E: potlogări] (Fam) 1 Hoție. 2 Escrocherie. 3 Fraudă.

POTLOGĂRIT s. n. Acțiunea de a potlogari; pungășit. Era meșter de frunte, Stan al meu, în de-ale potlogăritului! La TDRG.

potlogărit n. meserie de potlogar.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

plotogări v vz potlogări

potlogări [At: DDRF / V: ploto~ / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpăci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înșela, a pungăși.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

A POTLOGĂRI ~esc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

potlogărì v. a fura lucruri mărunte.

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.

Ortografice DOOM

potlogărit (fam.) (desp. po-tlo-) s. n.

potlogărit (fam.) (po-tlo-) s. n.

potlogărit s. n. (sil. -tlo-)

potlogări (a ~) (fam.) (desp. po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, 3 sg. potlogărește, imperf. 1 potlogăream; conj. prez. 1 sg. să potlogăresc, 3 să potlogărească

potlogări (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 să potlogărească

potlogări vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogărească

Sinonime

POTLOGĂRI vb. v. escroca, înșela, pungăși.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

Arhaisme și regionalisme

potlogărí, potlogăresc, v.i.t. 1. A face potlogării. 2. A înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

potlogări, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

Intrare: potlogărit (fapt)
potlogărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: po-tlo- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritul
  • potlogăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: potlogărit (part.)
potlogărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritul
  • potlogăritu‑
  • potlogărită
  • potlogărita
plural
  • potlogăriți
  • potlogăriții
  • potlogărite
  • potlogăritele
genitiv-dativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritului
  • potlogărite
  • potlogăritei
plural
  • potlogăriți
  • potlogăriților
  • potlogărite
  • potlogăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: potlogări
  • silabație: po-tlo- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potlogări
  • potlogărire
  • potlogărit
  • potlogăritu‑
  • potlogărind
  • potlogărindu‑
 singular plural
  • potlogărește
  • potlogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potlogăresc
 (să)
  • potlogăresc
  • potlogăream
  • potlogării
  • potlogărisem
a II-a (tu)
  • potlogărești
 (să)
  • potlogărești
  • potlogăreai
  • potlogăriși
  • potlogăriseși
a III-a (el, ea)
  • potlogărește
 (să)
  • potlogărească
  • potlogărea
  • potlogări
  • potlogărise
plural I (noi)
  • potlogărim
 (să)
  • potlogărim
  • potlogăream
  • potlogărirăm
  • potlogăriserăm
  • potlogărisem
a II-a (voi)
  • potlogăriți
 (să)
  • potlogăriți
  • potlogăreați
  • potlogărirăți
  • potlogăriserăți
  • potlogăriseți
a III-a (ei, ele)
  • potlogăresc
 (să)
  • potlogărească
  • potlogăreau
  • potlogăriră
  • potlogăriseră
plotogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potlogăritsubstantiv neutru

  • 1. familiar Faptul de a potlogări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pungășit
    • format_quote Era meșter de frunte, Stan al meu, în de-ale potlogăritului! La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi potlogări DEX '98 DEX '09

potlogări, potlogărescverb

etimologie:
  • potlogar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.