opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

plotogări v vz potlogări

potlogări [At: DDRF / V: ploto~ / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpăci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înșela, a pungăși.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

A POTLOGĂRI ~esc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

potlogărì v. a fura lucruri mărunte.

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.

Ortografice DOOM

potlogări (a ~) (fam.) (desp. po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, 3 sg. potlogărește, imperf. 1 potlogăream; conj. prez. 1 sg. să potlogăresc, 3 să potlogărească

potlogări (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 să potlogărească

potlogări vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogărească

Sinonime

POTLOGĂRIRE s. v. escrocare, înșelare, pungășire.

potlogărire s. v. ESCROCARE. ÎNȘELARE. PUNGĂȘIRE.

POTLOGĂRI vb. v. escroca, înșela, pungăși.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

Arhaisme și regionalisme

potlogărí, potlogăresc, v.i.t. 1. A face potlogării. 2. A înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

potlogări, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

Intrare: potlogărire
potlogărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogărire
  • potlogărirea
plural
  • potlogăriri
  • potlogăririle
genitiv-dativ singular
  • potlogăriri
  • potlogăririi
plural
  • potlogăriri
  • potlogăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: potlogări
  • silabație: po-tlo- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potlogări
  • potlogărire
  • potlogărit
  • potlogăritu‑
  • potlogărind
  • potlogărindu‑
 singular plural
  • potlogărește
  • potlogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potlogăresc
 (să)
  • potlogăresc
  • potlogăream
  • potlogării
  • potlogărisem
a II-a (tu)
  • potlogărești
 (să)
  • potlogărești
  • potlogăreai
  • potlogăriși
  • potlogăriseși
a III-a (el, ea)
  • potlogărește
 (să)
  • potlogărească
  • potlogărea
  • potlogări
  • potlogărise
plural I (noi)
  • potlogărim
 (să)
  • potlogărim
  • potlogăream
  • potlogărirăm
  • potlogăriserăm
  • potlogărisem
a II-a (voi)
  • potlogăriți
 (să)
  • potlogăriți
  • potlogăreați
  • potlogărirăți
  • potlogăriserăți
  • potlogăriseți
a III-a (ei, ele)
  • potlogăresc
 (să)
  • potlogărească
  • potlogăreau
  • potlogăriră
  • potlogăriseră
plotogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potlogărire, potlogăririsubstantiv feminin

potlogări, potlogărescverb

etimologie:
  • potlogar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.