potlaș s [At: (a. 1807) IORGA, S. D. XVII, 204 / Pl: nct / E: mg pótlás] (Mgm; îvr) Completare făcută de cineva.

potlaș s.n. (înv. și reg.) adaos, completare (făcută de cineva).

potláș, potlașuri, s.n. (reg.) Polița unde se țin o parte din obiectele stânei, la comarnic; mai jos de podul unde se ține cașul. – Din magh. pótlás (MDA), var. a lui podlaș.

potlaș, potlașuri, s.n. – (reg.) Polița unde se țin o parte din obiectele stânei, la comarnic; mai jos de podul unde se ține cașul (Georgeoni, 1936: 77). – Din magh. pótlás (MDA), var. a lui podlaș.

potlaș, -uri, s.n. – Polița unde se țin o parte din obiectele stânei, la comarnic; mai jos de podul unde se ține cașul (Georgeoni 1936: 77). – Din magh. pótlás (MDA).