2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POTERĂ, poteri, s. f. (În trecut; în Țările Române) Detașament de oameni înarmați (în special arnăuți) însărcinat de domnie cu prinderea răufăcătorilor. [Pl. și: potere. – Var.: (reg.) potiră s. f.] – Din bg., sb. potera.
POTIR, potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Vas liturgic din metal în forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, în care se păstrează cuminecătura. 2. P. anal. Floare cu petalele unite în formă de potir (1). – Din sl. potirĩ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTIRĂ s. f. v. poteră.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTIRĂ s. f. v. poteră.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POTIRĂ s. f. v. poteră.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poteră sf [At: (a. 1800) IORGA, S. D. VIII, 114 / V: (îrg) ~tină, (reg) ~re / Pl: ~re, ~ri / E: bg потера] 1 (Înv) Ceată, grup organizat, detașament de oameni înarmați, mai ales de arnăuți, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde răufăcătorii, haiducii etc. 2 (Reg; îe) A face o ~ (sau a pleca în ~tiră) A face cercetări pentru prinderea hoților. 3 (Mol; îcs) De-a hoții și -ra Joc de copii în care unii, numiți hoți, se ascund, iar ceilalți, numiți potera, trebuie să-i caute și să-i prindă. 4 (Reg) Herghelie de cai. 5 (Reg) Haită de lupi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potere1 sf vz poteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potir sn [At: CORESI, L. 319/4 / V: (înv) ~iu / Pl: ~e / E: slv потирь, ngr ποτήριον] 1 Vas de metal prețios, de forma unui pahar cu picior, cu gura largă și de obicei cu marginile răsfrânte, în care preotul sfințește cuminecătura în timpul liturgiei și o păstrează pentru împărtășanie. 2 (Pex) Conținut al unui potir (1). 3 Cupă de aur, de argint cu gura largă și cu marginile răsfrânte. 4 (Pex) Conținut al unui potir (3). 5 (Pan) Parte a unei flori alcătuită din caliciu și corolă. 6 (Prc) Caliciu. 7 (Prc) Corolă. 8 (Pan) Floare în formă de potir (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potiră sf vz poteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potiriu[1] sn vz potir corectat(ă)
- În original, incorect accentuat: potiriu — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTERĂ, poteri, s. f. Ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci. [Pl. și: potere. – Var. (reg.) potiră s. f.] – Din bg., scr. potera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POTIR, potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. P. anal. Parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu. – Din sl. potirĩ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POTERĂ, poteri, s. f. (Învechit și popular) Ceată de oameni înarmați sau detașament de arnăuți ai stăpînirii, însărcinați cu urmărirea și prinderea răufăcătorilor. Cînd au venit hărțuiți, fără cal și căruță, mahalaua a spus că s-au bătut cu potera. PAS, Z. I 161. Treizeci de ani cutreierase muntele și balta, își croise nelegiuită cale prin învelitori și prin ferestre și-și rîsese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. Căpitane Răducane, E vai de zilele tale... Potera-i colea pe vale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. – Variantă: (Mold.) potiră (ALECSANDRI, P. P. 88) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTIR, potire, s. n. 1. Cupă de metal prețios, cu gura lată și marginile răsfrînte, din care se bea altădată vin sau alte băuturi alcoolice (v. pocal); p. ext. conținutul acestei cupe. Cuparul îi aduse potirul de aur din care beau domnii. ODOBESCU, S. I 78. ◊ Fig. Socotea că e în drept să soarbă cu nesaț potirul de cristal al celor mai mari satisfacții pe urma băiatului. VORNIC, P. 9. ♦ Pahar de aur sau de argint cu picior, în care se păstrează în biserici cuminecătura. Templul centenar arse într-o clipă din strașină pînă-n temelie... chiar clopotul se topi împreună cu argintul potirului. ALECSANDRI, S. 7. 2. Parte a unei flori, alcătuită din corolă și caliciu. Florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet cătră ceruri potirul lor strălucitor. HOGAȘ, M. N. 180. Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei deoparte Ține potirul plecat, că-i greu de-adunatele-i lacrămi. COȘBUC, P. II 62. Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere, Apoi sorb limpedea rouă din a florilor potire. ALECSANDRI, P. A. 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTERĂ ~i f. (în epoca medievală) Grup de oameni înarmați (în special arnăuți), având ca sarcină paza stăpânirii și a orânduielilor ei. [G.-D. poterii] /<bulg., sb. potera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTIR ~e n. 1) Pahar de metal prețios, cu picior, lărgit în partea superioară. 2) Conținutul acestui pahar. 3) bis. Cupă de aur sau de argint, folosită pentru păstrarea cuminecăturii. 4) bot. Înveliș floral alcătuit din caliciu și corolă; periant. /<sl. potiri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pòteră f. ceată de arnăuți pentru urmărirea hoților de codru. [Bulg. POTĬERA, ceată (din slav. TERĬATI, a goni)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potir n. 1. caliciul florilor: sorb limpedea rouă din a florilor potire AL.; 2. vas de sfințit vinul la liturghie. [Gr. mod. POTĬRI, pahar].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
póteră f., pl. e și ĭ (bg. pótera, sîrb. pótera, poteră, urmărire, poterati, a urmări, d. vsl. *poterĭati, a urmări. V. în-teresc). Ceată de soldațĭ, polițiștĭ orĭ alțĭ oamenĭ care urmăresc tîlhariĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potír n., pl. e (ngr. potiri, d. vgr. potérion, pahar, potós, potabil; vsl. rus. potirŭ). Paharu saŭ cupa de aur saŭ de argint în care se ține împărtășania în biserica ortodoxă. Cálice la florĭ. V. cúpulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poteră s. f., g.-d. art. poterii; pl. poteri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
potir s. n., pl. potire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poteră s. f., g.-d. art. poterii; pl. poteri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
potir s. n., pl. potire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poteră s. f., g.-d. art. poterei; pl. potere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
potir s. n., pl. potire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poteră, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POTIR s. (BIS.) caliciu, cupă, (înv.) scăfârlie. (~ este un vas liturgic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTIR s. (BIS.) caliciu, cupă, (înv.) scăfîrlie. (~ este un vas liturgic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poteră (potere), s. f. – Patrulă, rond, grup de urmăritori ai unui evadat. Sl. potĕra „persecuție” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, II, 281), cf. bg. poter, sb. potjera, slov. potir, megl. putirés „a prinde”. – Der. poteraș, s. m. (polițai, ipistat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
potir (potire), s. n. – Caliciu. – Mr. putir. Mgr. ποτήριον în parte prin intermediul sl. potiri (Cihac, II, 690; Murnu 47), cf. alb., bg., rus. potir, sb., cr. putir.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poteră, potere, s.f. 1. (înv.) ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care urmăreau pe răufăcători și pe haiduci. 2. (reg.) herghelie de cai; haită de lupi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poteră, poteri, s.f. – Grup de oameni înarmați, patrulă: „Cum îl văd că a intrat în șezătoare, toată potera a dat năvală în casă, sărind la Pintea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 222). ♦ (onom.) Poterașu, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din bg., scr. potera (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
potir, potire s. n. 1. Cupă de metal prețios. ♦ Vas liturgic alcătuit dintr-o cupă suspendată pe un picior cu talpă, din metal prețios, folosit în cultul ortodox și catolic, în care se pune vinul amestecat cu apă ce se va preface în sângele Domnului la liturghie. Simbolizează atât paharul de la cina cea de taină, cât și paharul în care, după Tradiție, sf. apostol Ioan evanghelistul a strâns sângele curs din rănile lui Iisus la răstignirea Lui pe Cruce; p. ext. conținutul acestui vas. 2. Parte a unei flori, alcătuită din caliciu și corolă. – Di sl. potirĭ.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a avea potera-n cârcă expr. (intl.) a fi căutat de poliție: a fi dat în urmărire generală
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poteră, potere s. f. (intl.) denumire generică dată poliției.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poteră, poterisubstantiv feminin
- 1. Detașament de oameni înarmați (în special arnăuți) însărcinat de domnie cu prinderea răufăcătorilor. DEX '09 DLRLCdiminutive: poteriță
- Cînd au venit hărțuiți, fără cal și căruță, mahalaua a spus că s-au bătut cu potera. PAS, Z. I 161. DLRLC
- Treizeci de ani cutreierase muntele și balta, își croise nelegiuită cale prin învelitori și prin ferestre și-și rîsese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. DLRLC
- Căpitane Răducane, E vai de zilele tale... Potera-i colea pe vale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. DLRLC
-
etimologie:
- potera DEX '98 DEX '09
potir, potiresubstantiv neutru
- 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte). DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: potiraș
- Cuparul îi aduse potirul de aur din care beau domnii. ODOBESCU, S. I 78. DLRLC
- 1.1. Conținutul acestei cupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Socotea că e în drept să soarbă cu nesaț potirul de cristal al celor mai mari satisfacții pe urma băiatului. VORNIC, P. 9. DLRLC
-
- 1.2. Vas liturgic din metal în forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, în care se păstrează cuminecătura. DEX '09 DLRLC
- Templul centenar arse într-o clipă din strașină pînă-n temelie... chiar clopotul se topi împreună cu argintul potirului. ALECSANDRI, S. 7. DLRLC
-
-
-
- Florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet cătră ceruri potirul lor strălucitor. HOGAȘ, M. N. 180. DLRLC
- Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei deoparte Ține potirul plecat, că-i greu de-adunatele-i lacrămi. COȘBUC, P. II 62. DLRLC
- Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere, Apoi sorb limpedea rouă din a florilor potire. ALECSANDRI, P. A. 126. DLRLC
-
etimologie:
- potirĩ DEX '98 DEX '09