2 definiții pentru potilățel
Explicative DEX
potilățel s [At: VICIU, GL. / Pl: nct / E: potilat + -el] (Atm; Trs) Diafragmă.
Arhaisme și regionalisme
potilățel, potilățele, s.n. (reg.) mușchiul numit diafragm (în corpul uman).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: potilățel
potilățel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)