poticală¹ sf [At: URECHE, L. 68 / Pl: ~le / E: cf poticni] 1 (Îvp) Întâmplare neașteptată și neplăcută Si: bucluc, neajuns¹, necaz, supărare. 2 (Îvp) Obstacol în calea realizării. 3 (Înv) Înfrângere în lupte armate.

POTICALĂ s. f. (Înv.) 1. Întîmplare neplăcută, pățanie, belea. 2. Înfrîngere. – Comp. v. sl. potykati.

poticálă f., pl. e (vsl. po-tykalo: V. poticnesc, potricală). Vechĭ. Cĭocnire, poticneală, obstacul, pedică: hălăduește fără poticală (Dos.). Înfrîngere: după această poticală, Alexandru Vodă aŭ murit (Let. I, 141 și 165).

poticală (-ăli), s. f. – Obstacol, piedică, neajuns. Sl. potykalo. Sec. XVII, înv. – Der. poticăli, vb. (a abate; a înșela, a păcăli). Cf. poticni, potricală.

POTICALĂ s. v. belea, bucluc, dandana, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, încurcătură, înfrângere, învingere, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pacoste, piedică, pocinog, rău, stavilă, supărare.

poticală s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNFRÎNGERE. ÎNVINGERE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PACOSTE. PIEDICĂ. POCINOG. RĂU. STAVILĂ. SUPĂRARE.

POTICALĂ S.f. (Mold.) 1. Supărare, necaz; piedică, obstacol. A: În port poticală-i vor pune. DP, 3^r. Cu amăgeală scăpînd, fără poticală hălăduiaște. CD 1698, 20^r. Acela cu adevărat nii poate să cadză în vro poticală. L SEC. XVII, 78^r. // B: Cf. BIBLIA (1688); L ante 1693, 125^v. 2. Înfrîngere (în lupte armate). Pătru-Vodă, știind poticala dentîi ce-au pățit cu cazacii, nu s-au apucat de război. N. COSTIN; cf. URECHE. Etimologie: cf. poticni. Vezi și poticăli, poticălit. Cf. b ă n a t (2), b ă s ă u (3), p o t c ă, s i c l e t, s u p ă r.