POTICĂLÍ, poticălesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A amăgi, a păcăli. – Din poticală.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe; a înșela, a păcăli
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POTICÁLĂ s. f. (Înv.) 1. Întâmplare neplăcută, pățanie, belea. 2. Înfrângere. – Comp. v. sl. potykati.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POTICÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, încurcătură, înfrângere, învingere, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pacoste, piedică, pocinog, rău, stavilă, supărare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
poticálă (-ắli), s. f. – Obstacol, piedică, neajuns. Sl. potykalo. Sec. XVII, înv. – Der. poticăli, vb. (a abate; a înșela, a păcăli). Cf. poticni, potricală.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink