POTERÁȘ, poterași, s. m. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiráș s. m.] – Poteră + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POTERÁȘ ~i m. ist. Mercenar dintr-o poteră. /poteră + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTERÁȘ s. v. arnăut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTERÁȘ s. v. pripon, țăruș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

poteráș s. m., pl. poteráși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink