POTÉNT, -Ă, potenți, -te, adj. (Livr.) Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește potență; plin de potență. 2) Care are vigoare; puternic; tare. /<lat. potens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTÉNT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POTÉNT adj. v. puternic, redutabil, robust, solid, tare, temut, valoros, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Potent ≠ impotent
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

potént adj. m., pl. poténți; f. sg. poténtă, pl. poténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink