POTENȚÁRE, potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁRE s.f. Acțiunea de a potența și rezultatul ei. [< potența].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁRE s. v. amplificare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁRE s. v. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

potențáre s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A POTENȚÁ ~éz tranz. A face să se potențeze. /Din potență
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE POTENȚÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁ vb. v. amplifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTENȚÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

potențá vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink