POTECEÁ, potecele, s. f. (Pop.) Potecuță. – Potecă + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POTECEÁ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poteceá s. f., art. poteceáua, g.-d. art. potecélei; pl. potecéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink