POTECÁȘ, potecași, s. m. (Înv. și pop.) Ostaș din armata neregulată a Țării Românești, însărcinat cu paza drumurilor de munte și a granițelor dinspre Ardeal și Moldova; grănicer, plăieș, pichetaș. – Din potecă + suf. -aș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink