POSTUMITÁTE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este postum (1), calitatea de a fi postum; perioadă care urmează după moartea cuiva. – Postum + suf. -itate.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POSTUMITÁTE s. f. caracter postum; perioadă după moartea cuiva. (< postum + -itate)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
postumitáte s. f., g.-d. art. postumității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
postumitáte s.f. Perioada de după moartea cuiva ◊ „În toate timpurile și în toate culturile, o literatură națională s-a făcut mai întâi prin opere valoroase, durabile. Ele au fost create de autori de geniu, dar în postumitate acești autori nu pot fi acceptați și explicați decât prin operele lor.” Săpt. 2 VII 82 p. 3 (din postum + -itate; DEX)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink