opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

POSTPUS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat după cuvântul pe care îl determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune.

postpus, ~ă a [At: CADE / Pl: ~uși, ~e / E: postpune] (Grm; d. anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină Si: enclitic, (iuz) postpozitiv.

POSTPUS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune.

POSTPUS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre particule, sufixe etc.) Pus, așezat la sfirșitul cuvîntului. Legea dezvoltării articolului postpus este o lege specifică limbii romîne, în opoziție cu celelalte limbi romanice. GRAUR, S. L. 104.

POSTPUS ~să (~și, ~se) 1) v. A POSTPUNE. 2) (despre părți de vorbire) Care se pune după cuvântul determinat; plasat după cuvântul determinat. /v. a postpune

POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).

POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).

postpune vt [At: STAMATI, D. / Pzi: postpun / E: post1- + pune (după fr postposer)] 1 A pune, a așeza după. 2 (Grm; spc) A plasa anumite cuvinte cu rol de determinant în frază după părțile de vorbire pe care le determină.

POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.; cu privire la particule, la sufixe etc.) A pune, a așeza la sfîrșitul cuvîntului.

POSTPUNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpun. / după fr. postposer].

POSTPUNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)

A POSTPUNE postpun tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziții) A plasa în urma unei alte unități de același fel. /post- + a pune

Ortografice DOOM

postpus

postpune (a ~) (desp. post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 3 sg. postpune, perf. s. 1 sg. postpusei, 1 pl. postpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. postpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să postpun, 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus

postpune (a ~) (post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 1 pl. postpunem; conj. prez. 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus

postpune vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 1 pl. postpunem; conj. prez. 3 sg. și pl. postpună; part. postpus

postpun.

Sinonime

POSTPUS adj. (GRAM.) enclitic, (rar) postpozitiv. (Poziția ~ a unui articol.)

POSTPUS adj. (GRAM.) enclitic, (rar) postpozitiv. (Poziția ~ a unui articol.)

Antonime

Postpus ≠ antepus

Intrare: postpus
postpus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postpus
  • postpusul
  • postpusu‑
  • postpusă
  • postpusa
plural
  • postpuși
  • postpușii
  • postpuse
  • postpusele
genitiv-dativ singular
  • postpus
  • postpusului
  • postpuse
  • postpusei
plural
  • postpuși
  • postpușilor
  • postpuse
  • postpuselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: postpune
  • silabație: post-pu-ne info
verb (VT637)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • postpune
  • postpunere
  • postpus
  • postpusu‑
  • postpunând
  • postpunându‑
 singular plural
  • postpune
  • postpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postpun
 (să)
  • postpun
  • postpuneam
  • postpusei
  • postpusesem
a II-a (tu)
  • postpui
 (să)
  • postpui
  • postpuneai
  • postpuseși
  • postpuseseși
a III-a (el, ea)
  • postpune
 (să)
  • postpună
  • postpuie
  • postpunea
  • postpuse
  • postpusese
plural I (noi)
  • postpunem
 (să)
  • postpunem
  • postpuneam
  • postpuserăm
  • postpuseserăm
  • postpusesem
a II-a (voi)
  • postpuneți
 (să)
  • postpuneți
  • postpuneați
  • postpuserăți
  • postpuseserăți
  • postpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • postpun
 (să)
  • postpună
  • postpuie
  • postpuneau
  • postpuseră
  • postpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

postpus, postpusăadjectiv

  • 1. lingvistică (Despre anumite părți de vorbire) Plasat după cuvântul pe care îl determină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: enclitic postpozitiv antonime: antepus
    • format_quote Articol postpus. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Legea dezvoltării articolului postpus este o lege specifică limbii romîne, în opoziție cu celelalte limbi romanice. GRAUR, S. L. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi postpune DEX '98 DEX '09

postpune, postpunverb

  • 1. lingvistică A folosi postpunerea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.