POSTPOZÍȚIE, postpoziții, s. f. Postpunere; situație a cuvintelor, a particulelor postpuse. [Var.: postpozițiúne s. f.] – Din fr. postposition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POSTPOZÍȚIE ~i f. lingv. (în opoziție cu prepoziție) Poziție a unui element de limbă după un alt cuvânt sau la sfârșitul cuvântului din componența căruia face parte. [G.-D. postpoziției] /<fr. postposition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POSTPOZÍȚIE s.f. Postpunere; stare a cuvântului, a particulelor postpuse. [Gen. -iei, var. postpozițiune s.f. / cf. fr. postposition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POSTPOZÍȚIE s. f. postpunere. (< fr. postposition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Postpoziție ≠ antepoziție, prepoziție
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

postpozíție s. f. (sil. mf. post-) → poziție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink