6 definiții pentru posterolingual
Explicative DEX
POSTEROLINGUAL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual.
POSTEROLINGUAL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
posterolingual, ~ă sf, a [At: GRAUR, I. L. 50 / P: ~gu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr postéro-lingual] (Fon) 1-2 (Sunet) care are ca bază de articulație rădăcina limbii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTEROLINGUAL, -Ă adj. articulat la rădăcina limbii. (< fr. postéro-lingual)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
posterolingual (desp. -gu-al) adj. m., pl. posterolinguali; f. posterolinguală, pl. posterolinguale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
posterolingual (-gu-al) adj. m., pl. posterolinguali; f. posterolinguală, pl. posterolinguale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
posterolingual adj. (sil. -gu-al) → lingual
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -gu-al
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
posterolingual, posterolingualăadjectiv
- 1. (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- postéro-lingual DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.