POST1- Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație. ◊ Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST3, posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST1 ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observație. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să mențină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplinește cineva permanent într-o instituție, întreprindere sau organizație în schimbul unui salariu; funcție. ~ de președinte. ~ de șef de secție. 5) Loc special amenajat unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST2 ~uri n. 1) Abținere completă sau parțială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile și perioade de timp, prescrisă credincioșilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abținere. ~ul Crăciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paștilor. A ține ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abține de la ceva. /sl. postu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST-3 : ~fáctum În urma săvârșirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST-4 : ~mórtem după moarte; după încetarea din viață. Decorat ~-mortem. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST-5: ~restánt n. 1) Secție a unui oficiu poștal, unde se păstrează corespondența pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicație ce o poartă acest fel de corespondență. /<fr. posterestante
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST-6: ~scríptum n. Text adăugat uneori la sfârșitul unei scrisori după ce a fost semnată, notat, de obicei, prin inițialele P. S. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST1- pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr. post-, cf. lat. post, după)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST2 s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST s. v. slujbă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST s. (BIS.) 1. (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (În timpul ~ului de Crăciun.) 2. postul mare v. păresimi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST s. v. dietă, regim.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Post ≠ câșlegi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post-. – Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post (pósturi), s. n. – 1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post (adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl. pósturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST FÉSTUM loc. adv. prea târziu. (< lat. post festum, după sărbătoare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*post merídiem (lat.) (di-em) loc. adv.; abr. p.m.
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST spațiu prevăzut de regulă cu instalații și aparatură necesară îndeplinirii unor activități tactice, tehnice sau de control pe linie de zbor. Postul de observare aeriană este amenajat pe lângă punctul de comandă al unei unități, în care observatorul aerian este dotat cu planșetă cu cerc azimutal și execută observarea spațiului aerian pentru a descoperi țintele aeriene și transmiterea datelor privind direcția, înălțimea și viteza de zbor, compunerea și natura țintei, acțiunile executate. Postul radiotehnic este constituit dintr-o subunitate din trupele radiotehnice destinată cercetării circulare a spațiului aerian în puncte anume stabilite și pentru asigurarea de radiolocație a zborurilor aviației de vânătoare și a trupelor de rachete antiaeriene.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post-chéie s.n. Funcție foarte importantă ◊ „Practica «amakudari», care constă în a «parașuta» un funcționar de stat într-un post-cheie de larg interes pentru monopoluri, este curentă în Japonia – informează ziarul «Asahi».” Sc. 16 III 74 p. 8; v. și sculer-șef (1969) (din post + cheie, după fr. poste-clé; DMN 1966)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST HOC, ERGO PROPTER HOC (lat.) după aceasta, deci din cauza aceasta – Sofism care constă în stabilirea legăturii cauzale între două evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni în timp.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POST MORTEM, NIHIL EST (lat.) după moarte nu e nimic – Seneca, „Troades”, 397.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRTUS POST NUMMOS (lat.) virtutea după bani – Horațiu, „Epistulae”, I, 1, 54. Satirizare a corupției moravurilor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post, posturi s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (mai ales de origine animală), prescrisă credincioșilor de către Biserică în anumite zise sau perioade ale anului. ♦ Formă rituală de asceză fiziologică și mai ales alimentară, asociată adesea cu exerciții de purificare spirituală, prescrisă de Biserică credincioșilor pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu. ◊ Loc. adj. De post = a) gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile) în care se postește. ◊ Loc. vb. A ține (sau a mânca de) post = a posti. ◊ Expr. (E mare) cât o zi de post = foarte mare. ♦ Mâncare preparată din alimente îngăduite de Biserică pentru o perioadă de post. ♦ Abținere (totală sau parțială) de mâncare (și băutură). ♦ (Înv., rar, în sintagma post limpede) Dietă, regim. ♦ (Fam.) Abstinență. 2. Perioadă de timp care precedă anumite sărbători religioase și în care Biserica prescrie postul. ◊ Postul (cel) mare = postul Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nnu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc. ◊ Ca nunta în post, se spune despre o acțiune necugetată, despre ceea ce este nepotrivit într-o anumită împrejurare. ♦ Timp cât cineva este obligat să răbde de foame. – Din sl. postŭ.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
post s. n. sg. abstinență
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi în Postul Mare expr. 1. (intl.) a executa o condamnare mare sau cea mai mare dintre condamnările primite până atunci. 2. (deț.) a nu primi rația de mâncare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a intra în postul cel mare expr. (intl.) a executa o pedeapsă mare sau cea mai mare dintre pedepsele de până atunci.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a prinde posturi străine expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fără noimă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink