POSPĂIT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc.; superficial. – V. pospăi.

pospăit, ~ă a [At: RUSSO, S. 7 / V: (reg) ~iat, ~poiat / Pl: ~iți, ~e / E: pospăi²] 1 (Îrg) Care este acoperit, învelit cu un strat subțire, fin, superficial. 2 (Fig; d. manifestări, însușiri etc. ale oamenilor) Care are o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc. 3 (D. oameni) Care ascunde sau caută să ascundă situația reală asupra propriului nivel de cultură sub o aparență înșelătoare. 4 (Reg) Afânat.

POSPĂIT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit sau învelit cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc.; superficial. – V. pospăi.

POSPĂIT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit, învelit, presărat cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație. Lume, lume pospăită și deșartă! ALECSANDRI, T. 146. Domnul Sărmală nu-i cuconaș pospăit numai, care umblă după averi, precum critica îl vede. RUSSO, O. 92. ♦ (Substantivat) Persoană cu o cultură superficială; semidoct. Aproape cincizeci la sută din pospăiții școlilor primare sînt scoși din sfera de activitate a națiunii. VLAHUȚĂ, O. A. 189.

POSPĂIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A POSPĂI și A SE POSPĂI. 3) și substantival fig. (despre persoane) Care vădește o cultură superficială; care are cunoștințe puține, nefiind sigur în ele; semidoct. /v. a (se) pospăi

pospăi² [At: PSALT. 305 / V: (înv) pospi, (reg) pospăia, pospoi / Pzi: ~esc, (reg) pospăi / E: pospai] 1 vt (Îrg) A răspândi pe deasupra Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 2 vt (Îrg) A presăra cu un strat subțire, fin, superficial Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 3 vt (Îvr; spc) A tencui din nou Si: a fățui. 4 vt (Reg) A murdări. 5 vt (Fig) A face un lucru în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 6 vt (Îrg) A mânca repede, puțin și în silă Si: a frunzări (reg) a pișpăi (3). 7 (Înv) A învăța, a instrui, a pregăti pe cineva în mod superficial. 8 vr (Reg; fig) A se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială, dar încercând să salveze aparențele. 9 vt (Reg; îf pospăia) A face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat.

pospăia v vz pospăi²

pospăiat, ~ă a vz pospăit

pospi v vz pospăi²

pospoi² v vz pospăi² corectat(ă)

pospoiat, ~ă a vz pospăit

POSPĂI, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat subțire, a presăra, a așterne un strat subțire. Turcii șaica o umplea, Cu cărbuni o îndesa, Cu galbeni o pospăia. POP. ♦ Fig. A face un lucru de mîntuială, superficial. Numa o pospăit treaba. ȘEZ. XIX 12.

A SE POSPĂI mă ~iesc intranz. 1) reg. A ajunge la o situație materială relativ bună; a se înțoli. 2) pop. A-și potoli foamea cu te miri ce. /<sl. posypati

A POSPĂI ~iesc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire. 2) fig. A realiza fără a depune toată străduința; a face superficial. /Din pospai

pospăì v. 1. a stropi pe d’asupra; 2. a spoi pe d’asupra (și fig.): lume pospăită și deșartă AL.; 3. refl. a mânca puțin (doar s’alunge foamea); 4. a se îmbrăca cu puțină cheltueală. [Tras din pospaiu].

pospăĭésc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. luĭ pospaĭ. V. nisip). Acoper cu un strat supțire de praf. Fig. Spoĭesc, daŭ un lustru înșelător: o lume pospăită. – Și -poĭesc. În Munt. și -păĭez și împ-. În Ps. S. 147, 6, póspăĭ, spulber.

pospăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiesc, 3 sg. pospăiește, imperf. 1 pospăiam; conj. prez. 1 sg. să pospăiesc, 3 să pospăiască

pospăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiesc, imperf. 3 sg. pospăia; conj. prez. 3 să pospăiască

pospăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiesc, imperf. 3 sg. pospăia; conj. prez. 3 sg. și pl. pospăiască

pospăi, pospăiesc și pospăi, vb. IV (înv. și reg.) 1. a acoperi, a așterne, a înveli, a presăra cu un strat de subțire, fin, superficial; a acoperi presărând. 2. a tencui, a fățăi. 3. a murdări. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 5. (despre alimente) a mânca repede, puțin, de ici si de colo, în silă; a frunzări, a pâșpăi. 6. (înv.; despre oameni) a învăța, a instrui, a pregăti superficial. 7. (refl.; fig.) a se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială. 8. (în forma: pospăia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat (părul din țesături).