POSMÁG, posmagi, s. m. (Reg.) Pâine uscată (tăiată felii). ♦ (La sg.) Pesmet. – Din sl. posmagŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POSMÁG ~gi m. reg. Felie sau bucată de pâine (chiflă, colac etc.) uscată special (în cuptor); pesmet. /<sl. posmagu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POSMÁG s. v. pesmet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

posmág (posmági), s. n. – Pesmet, pîine uscată. Mag. peszmeg sau v. rus. posmagŭ (Cihac, II, 277; Conev 87), cf. pesmet. – Der. posmăgi, vb. refl. (a se ofili, a se usca, a se stafidi, a se prăji); posmăgeală, s. f. (prăjire).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

posmág s. m., pl. posmági
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poșmág s.n. (reg.) căpiță de fân.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink