POSMĂGÍ, posmăgesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presăra cu posmag o bucată de carne (înainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din posmag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

posmăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgésc, imperf. 3 sg. posmăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. posmăgeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink