opțiuni
warning
Forma posluji este o variantă a lui posluși.
  • info
11 definiții pentru posluși

Explicative DEX

posluși [At: PRAV. 182 / V: ~uji / Pzi: ~șesc / E: slv послоушати] (Înv) 1 vi A se afla în serviciul cuiva, mai ales în slujba unei moșii boierești sau mănăstirești Si: a servi, a sluji. 2 vi A munci ca slugă la un stăpân Si: a slugări. 3 vt A ajuta. 4 vt A oficia serviciul divin.

POSLUȘI, poslușesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A sluji, a slugări. – Slav. (v. sl. poslušĩti).

posluji v vz posluși

poslujì v. a fi servitor: puse ca să-i poslujească feciorul de împărat PANN. [Slav. POSLUȘATĬ, a asculta de cineva, a-i se supune].

poslușésc v. tr. (vsl. po-slušiti, a asculta de cineva, a i te supune, infl. de poslužiti, a sluji). Vechĭ. Slujesc, slugăresc. – Și -jésc (sec. 18-19).

Etimologice

posluși (poslușesc, poslușit), vb. – A sluji. Sl. poslušiti, cf. sluji. – Der. poslușanie, s. f. (serviciu), din sl. poslušanije; poslușnic, s. m. (servitor, slujitor), din sl. poslušĭnikŭ; poslușnicie, s. f. (funcție, calitate de poslușnic).

Enciclopedice

posluși, poslușesc vb. IV (Înv.) A fi, a se afla în serviciul cuiva (mai ales în slujba unei moșii mănăstirești sau boierești). ♦ A oficia serviciul divin. [Var. posluji vb. IV] – Din sl. poslušati (pentru posluji, cf. sluji).

Sinonime

POSLUȘI vb. v. funcționa, lucra, servi, sluji.

posluși vb. v. FUNCȚIONA. LUCRA. SERVI. SLUJI.

Arhaisme și regionalisme

POSLUȘI vb. (Mold., ȚR) A sluji. A: Fratele ce-i poslușea la treava svi[n]tei liturghii. DOSOFTEI, VS; cf. PRAV. B: Poslușanie ce poslușăști la mine. BIBLIA (1688); cf. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. poslušati. Vezi și poslușanie, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. d v o r i.

posluji, poslujesc, vb. IV (înv. și reg.) a fi servitor, a slugări.

Intrare: posluși
verb (V402)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posluși
  • poslușire
  • poslușit
  • poslușitu‑
  • poslușind
  • poslușindu‑
 singular plural
  • poslușește
  • poslușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poslușesc
 (să)
  • poslușesc
  • poslușeam
  • poslușii
  • poslușisem
a II-a (tu)
  • poslușești
 (să)
  • poslușești
  • poslușeai
  • poslușiși
  • poslușiseși
a III-a (el, ea)
  • poslușește
 (să)
  • poslușească
  • poslușea
  • posluși
  • poslușise
plural I (noi)
  • poslușim
 (să)
  • poslușim
  • poslușeam
  • poslușirăm
  • poslușiserăm
  • poslușisem
a II-a (voi)
  • poslușiți
 (să)
  • poslușiți
  • poslușeați
  • poslușirăți
  • poslușiserăți
  • poslușiseți
a III-a (ei, ele)
  • poslușesc
 (să)
  • poslușească
  • poslușeau
  • poslușiră
  • poslușiseră
posluji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posluși, poslușescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.