POSLUȘÍ, poslușesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A sluji, a slugări. – Slav. (v. sl. poslušĩti).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

POSLUȘÍ vb. v. funcționa, lucra, servi, sluji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poslușí (poslușésc, poslușít), vb. – A sluji. Sl. poslušiti, cf. sluji. – Der. poslușanie, s. f. (serviciu), din sl. poslušanije; poslușnic, s. m. (servitor, slujitor), din sl. poslušĭnikŭ; poslușnicie, s. f. (funcție, calitate de poslușnic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

poslușí, poslușesc vb. IV (Înv.) A fi, a se afla în serviciul cuiva (mai ales în slujba unei moșii mănăstirești sau boierești). ♦ A oficia serviciul divin. [Var. poslují vb. IV] – Din sl. poslušati (pentru posluji, cf. sluji).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink