POSLEȚÍ, pers. 3 poslețește, vb. IV. Refl. (Despre rachiu) A deveni apos. – Din posleț.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

poslețí, pers. 3 sg. poslețéște, vb. IV refl. (reg.; despre rachiu) a deveni apătos, a se face apătos (mai ales la sfârșitul distilării).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POSLÉȚ s. m. (Reg.) Rachiu slab, apos, care rămâne în alambic după obținerea rachiului tare. – Comp. ucr. poslid, rus posled.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

posléț, -eáță, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) leneș, molâu. 2. (s.n.) rachiu de calitate inferioară (cu multă apă), care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink