posad sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: cf posadă¹] (Înv) Impozit care se plătea pentru întreținerea garnizoanei unui oraș.

posad n. od. dare pentru subzistența garnizoanelor de prin cetăți: să nu plătească bir, nici posad, nici podvadă. [Slav. POSADŬ, suburbie].

posád n., pl. urĭ (vsl. po-sadŭ, suburbie, d. po-saditi, a pune, a așeza. V. sad, sădesc). Vechĭ. Impozit p. ținerea garnizoanelor în orașe.

SERGHIEV POSAD, oraș în V Federației Ruse, la 72 km NE de Moscova; 113,6 mii loc. (2002). Ind. ușoară. Orașul s-a dezvoltat în jurul mănăstirii Sf. Treimi-Serghei, întemeiată și construită în anii 1337-1340 de către Serghei din Radonej (ulterior sanctificat). Seminar teologic (1742). Catedrala Sf. Treime (1422-1423), cu mormântul sf. Sf. Serghei și icoane pictate de artiștii școlii lui Andrei Rubliov; biserica Sf. Duh (1476-1477), cu turn; catedrala Adormirii Maicii Domnului (1559-1585) cu fresce din 1684. Muzeul jucăriilor. Înainte de 1918 s-a numit Serghievski Posad; între 1918 și 1930 a purtat numele Serghiev, iar între 1930 și 1991, Zagorsk. Inclus (din 1993) în Patrimoniul cultural universal.

posad s.n. (înv.) taxă pentru subzistența garnizoanelor din cetăți și orașe.