POSĂCÍE, posăcii, s. f. (Înv., rar) Faptul de a fi posac; morocăneală. – Din posac + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

POSĂCÍE s. morocăneală, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink