POSĂCEÁLĂ, posăceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsă de veselie, proastă dispoziție. – Posac + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POSĂCEÁLĂ s. v. încruntare, întristare, întunecare, mâhnire, morocăneală, posăcie, posomoreală, tristețe, ursuzenie, ursuzlâc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

posăceálă s. f., g.-d. art. posăcélii; pl. posăcéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink