10 definiții pentru „portofoliu”   declinări

PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. Funcție, demnitate de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Funcție de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

portofóliu [liu pron. liu] s. n., art. portofóliul; (mape) pl. portofólii, art. portofóliile (-li-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTOFÓLIU s. v. minister, portmoneu, portofel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTOFÓLIU ~i n. 1) înv. v. PORTOFEL. 2) Funcție de șef; post de conducere. ◊ ~ editorial totalitate a manuscriselor de care dispune o editură și pe care urmează să le publice. 3) fin. Totalitate a hârtiilor de valoare care se află într-o bancă. /<it. portafoglio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTOFÓLIU s.n. 1. Funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fără portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. Totalitatea acțiunilor, a efectelor de comerț etc. care se află în evidența operativă a unei bănci. ♦ Totalitatea lucrărilor aflate la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTOFÓLIU s. n. 1. funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. în evidența operativă a unei bănci. 3. totalitatea lucrărilor la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. (< it. portafoglio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

portofóliu s. n. [-liu pron. -lĩu], art. portofóliul; (mape, portofele) pl. portofólii, art. portofóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

portofoliu n. 1. carton îndoit în două în care se pune hârtii, desenuri, etc.; 2. funcțiune de ministru: portofoliul răsboiului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*portofóliŭ n. (fr. portefeuille, d. porter, a purta, și feuille, foaĭe; it. portafoglia). Mapă de ținut hîrtiĭ de valoare. (Cînd e maĭ mare poate fi purtată supsuoară [!], cînd e maĭ mică poate fi purtată în buzunaru interior de la pept [!]). Fig. Funcțiunea de ministru: portofoliu justițiiĭ. Efecte publice saŭ comerciale: portofoliu bănciĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink