PORTE-BONHEUR s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: port-bonór] – Cuv. fr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTE-BONHEUR [PORT-BONÖR] s. n. obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. (< fr. porte-bonheur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓRTE-BONHEUR s. v. amuletă, fetiș, talisman.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink