9 definiții pentru „portar”   declinări

PORTÁR, portari, s. m. 1. Persoană care are sarcina de a păzi intrarea unui edificiu public sau particular. 2. (În Evul Mediu) Dregător însărcinat cu paza Curții domnești (și cu alte treburi administrative, de protocol etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a Curții domnești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene ca hatman. 3. (Sport) Jucător care apără spațiul porții unei echipe de fotbal, handbal, hochei, polo etc. – Poartă + suf. -ar.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁR, portari, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc. 2. Boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții domenești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri. – Poartă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

portár s. m., pl. portári
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁR s. 1. (înv.) portier, ușar. (~ la o casă.) 2. (IST.) ușar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.) 3. (SPORT) (englezism) goalkeeper. (~ la fotbal.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁR s. v. portărel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei întreprinderi, unei instituții sau a unei clădiri particulare. 2) Persoană care supraveghează intrarea într-un local public; ușier. 3) Jucător care apără poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poartă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

portár s. m., pl. portári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

portar m. 1. cel ce păzește poarta; 2. od. portar-bașa, Marele ușier, înnaltă funcțiune în Țările române și în Turcia, corespunzând lui capugi-bașa, introducător al palatului domnesc sau al Seraiului. [Lat. PORTARIUS].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

portár m. (d. poartă saŭ lat. portarius, de unde și ngr. portáris). Vechĭ. Titlu unor funcționarĭ: în Țara Românească portaru cel mare (numit și portár-bașá, după turc. kapuğu-bașy, V. capugi-bașa), cel ce introducea la domn oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ (numit ușer în Mold.). Vel-portaru de Suceava (Mold.), șefu conduceriĭ armateĭ (înlocuit pe urmă pin [!] hatman). – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink