POPRITOÁRE ~óri f. reg. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină provizoriu ceva; proptea. /a popri + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popritoáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. popritórii; pl. popritóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre instanțe judecătorești) Care poprește; cu dreptul de a face un sechestru. /a popri + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popritór adj. m. (sil. -pri-), pl. popritóri; f. sg. și pl. popritoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink