opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

POPRITOARE, popritori, s. f. Lanț, frînghie etc. care servește pentru a opri, a împiedica sau a reține ceva; opritoare. ♦ Parte a hamului cu care se opresc din mers caii.

POPRITOARE ~ori f. reg. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină provizoriu ceva; proptea. /a popri + suf. ~toare

popritoare f. lanț sau frânghie de poprit.

POPRITOR, -OARE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.

POPRITOR, -OARE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.

popritor, ~oare [At: ADAM, R. 172 / V: (reg) propi~ / Pl: ~i, ~oare / E: popri + -tor] 1 a (Jur) Care are putere de sechestru. 2 sf (Reg) Obiect, lanț, frânghie, scândură etc. care servește pentru a opri ceva. 3 sf Obiect care servește pentru a propti ceva.

POPRITOR, -OARE, popritori, -oare, adj. Care sechestrează, care are putere de sechestru. Sarcină popritoare asupra unui imobil.

POPRITOR ~oare (~ori, ~oare) (despre instanțe judecătorești) Care poprește; cu dreptul de a face un sechestru. /a popri + suf. ~tor

Ortografice DOOM

popritoare (reg.) (desp. po-pri-) s. f., g.-d. art. popritorii; pl. popritori

popritoare (reg.) (po-pri-) s. f., g.-d. art. popritorii; pl. popritori

popritoare s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. popritorii; pl. popritori

popritor (înv.) (desp. po-pri-) adj. m., pl. popritori; f. sg. și pl. popritoare

popritor (înv.) (po-pri-) adj. m., pl. popritori; f. sg. și pl. popritoare

popritor adj. m. (sil. -pri-), pl. popritori; f. sg. și pl. popritoare

Intrare: popritoare
popritoare substantiv feminin
  • silabație: po-pri- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popritoare
  • popritoarea
plural
  • popritori
  • popritorile
genitiv-dativ singular
  • popritori
  • popritorii
plural
  • popritori
  • popritorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: popritor
popritor adjectiv
  • silabație: po-pri-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popritor
  • popritorul
  • popritoru‑
  • popritoare
  • popritoarea
plural
  • popritori
  • popritorii
  • popritoare
  • popritoarele
genitiv-dativ singular
  • popritor
  • popritorului
  • popritoare
  • popritoarei
plural
  • popritori
  • popritorilor
  • popritoare
  • popritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

popritoare, popritorisubstantiv feminin

  • 1. Lanț, frînghie etc. care servește pentru a opri, a împiedica sau a reține ceva. DLRLC
    sinonime: opritor
    • 1.1. Parte a hamului cu care se opresc din mers caii. DLRLC
  • 2. Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină provizoriu ceva. NODEX
    sinonime: proptea
etimologie:
  • popri + ~toare. NODEX

popritor, popritoareadjectiv

  • 1. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sarcină popritoare asupra unui imobil. DLRLC
etimologie:
  • Popri + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.