2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POPRIRE, popriri, s. f. 1. (Pop.) Acțiunea de a popri și rezultând ei. 2. (Jur.) Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.
poprire sf [At: AETHIOPICA, 55r/10 / Pl: ~ri / E: popri] 1 (Înv) Sechestrare a unei persoane. 2 (Înv) Arestare. 3 (Jur; spc) Măsură preventivă a instanței judecătorești care dispune reținerea unei sume de bani ori a unor bunuri ale debitorului de către o persoană autorizată, spre a le pune la dispoziția creditorului. 4 (Pex) Sechestru. 5 (Îrg) Oprire a unei acțiuni în defășurare. 6 (Îrg) Oprire din mers a unui vehicul. 7 (Înv) Popas (1). 8 (Înv) Interzicere. 9 (Înv; pex) Predică. 10 (Reg) Proptire. 11 (Reg) Imobilizare. 12 (Îvr) Delimitare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPRIRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de iacobpompilia
- acțiuni
POPRIRE, popriri, s. f. Acțiunea de a (se) popri și rezultatul ei. 1. Oprire, reținere, împiedicare, interzicere. 2. Procedură prin care un creditor face indisponibilă în mîinile unui terț o sumă de bani pe care acel terț urma s-o plătească debitorului; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); sechestru. Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. CAMIL PETRESCU, U. N. 49.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPRIRE ~i f. 1) v. A POPRI. 2) Hotărâre a unei instanțe judecătorești prin care se oprește suma de bani datorată unui debitor de către o persoană. /v. a popri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poprire f. Jur. secvestru.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
popríre f. Acțiunea de a popri. Sechestru: a pune poprire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
popri [At: M. COSTIN, O. 298 / V: propi, pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Înv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva prin insistențe. 4 vt (Înv; udp „pentru”) A obliga să rămână pentru... 5 vt (Înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Îrg) A-și însuși bani sau bunuri. 8 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (Îrg; c. i. vehicule sau ființe în mișcare) A opri din mers. 11 vr (Înv; d. oameni; adesea însoțit de determinări locale) A se opri. 12 vt (Înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Îvr) A delimita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propi1 v vz popri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propri v vz popri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A POPRI ~esc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poprì v. V. oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propì v. a propti. [Slav. PROPRĬETI, a sprijini].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propésc, V. proptesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poprire (desp. po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poprire (po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poprire s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. popririi; pl. popriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
popri (a ~) (pop.) (desp. po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, 3 sg. poprește, imperf. 1 popream; conj. prez. 1 sg. să popresc, 3 să poprească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
popri (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, imperf. 3 sg. poprea; conj. prez. 3 să poprească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
popri vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, imperf. 3 sg. poprea; conj. prez. 3 sg. și pl. poprească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POPRIRE s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, popas, stavilă, ședere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POPRIRE s. v. sechestru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POPRIRE s. (JUR.) sechestru.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poprire s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OPRIRE. PIEDICĂ. POPAS. STAVILĂ. ȘEDERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPRI vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
popri vb. v. ARESTA. DEȚINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REȚINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSȚINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
popri (popresc, poprit), vb. – 1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri. – Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
propi, propesc, vb. IV (înv. și reg.) a propti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: po-pri-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: po-pri
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
poprire, popririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a popri și rezultând ei. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Interzicere, oprire, reținere, împiedicare. DLRLCsinonime: interzicere oprire reținere împiedicare
-
- 2. Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii). DEX '09 DLRLC
- Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. DLRLC
- 2.1. Sechestru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sechestru
-
etimologie:
- popri DEX '98 DEX '09
popri, poprescverb
-
- Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. DLRLC
- Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. DLRLC
- Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. DLRLC
- Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. DLRLC
-
- 2. A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. DLRLC
-
- 3. A face o poprire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sechestra
- Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. DLRLC
-
-
- Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284. DLRLC
-
etimologie:
- poprĕti DEX '98 DEX '09