poprea sf vz popreală

popreală sf [At: (a. 1692) BUL. COM. IST. IV, 219 / V: (pop) poprea, (reg) propea, prope~, proprea / Pl: ~eli, ~ele / E: popri + -eală] 1 (Îrg) Interdicție. 2 (Îrg) Dificultate pe care o are de întâmpinat cineva. 3 (Îvp) Arest la domiciliu. 4 (Îvp; pex) Închisoare. 5 (Îvp; pex) Prevenție. 6 (Îvp; îe) A pune (la) ~ (pe cineva) A aresta. 7 (Îvp; îae) A ține închis. 8 (Îvp; îae) A ține în arest la domiciliu. 9 (Pop; îf propea, poprea) Proptea. 10 (Reg; îs) Propreaua gardului Om leneș. 11 (Reg; îas) Om urât. 12 (Reg) Fiecare dintre prăjinile, legate câte două cruciș la capete, care se așază în vârful clăii de fân astfel încât fânul din claie să nu fie luat de vânt.

popri [At: M. COSTIN, O. 298 / V: propi, pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Înv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva prin insistențe. 4 vt (Înv; udp „pentru”) A obliga să rămână pentru... 5 vt (Înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Îrg) A-și însuși bani sau bunuri. 8 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (Îrg; c. i. vehicule sau ființe în mișcare) A opri din mers. 11 vr (Înv; d. oameni; adesea însoțit de determinări locale) A se opri. 12 vt (Înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Îvr) A delimita.

propea¹ sf vz popreală

propi¹ v vz popri

proprea sf vz popreală

propri v vz popri

POPREALĂ, popreli și poprele, s. f. 1. (Învechit) Oprire, împiedicare, opreliște, interzicere. Carul vătafului Alexandru a sosit pe uscat, fără poprele. ODOBESCU, S. A. 293. Vine un moment al anului cînd d-odată vînătoarea se închide... iar vînătorilor li se impune pedeapsa poprelii. id. ib. 331. 2. (Arhaizant) Reținere provizorie pe timpul cercetării penale, de către autoritatea legală. Va fi făcut vreo poznă. Stă la popreală. SADOVEANU, B. 41. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la popreală = a aresta, a ține la arest;a băga la închisoare. Dumneata n-ai să strigi, fiindcă te pun la popreală în casă și-ți așez doi dorobanți la poartă. PAS, L. I 39. M-au întrebat unde mă duc; le-am spus numaidecît; mi-au luat vînatul și peștele și m-au pus la popreală. SADOVEANU, F. J. 12. Împăratul puse deocamdată la popreală pe cei trei frați, îi găzdui și ospătă împărătește, dar nu le dete voie să se depărteze. POPESCU, B. II 63.

POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.

A POPRI ~esc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti

poprì v. V. oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].

propì v. a propti. [Slav. PROPRĬETI, a sprijini].

popreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a popri. Vechĭ. Azĭ iron. Arest: ĭa du-l la popreală!

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

propésc, V. proptesc.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.

popreală (înv., reg.) (desp. po-prea-) s. f., g.-d. art. poprelii; pl. popreli

popri (a ~) (pop.) (desp. po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, 3 sg. poprește, imperf. 1 popream; conj. prez. 1 sg. să popresc, 3 să poprească

popreală (înv., reg.) (po-prea-) s. f., g.-d. art. poprelii; pl. popreli

popri (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, imperf. 3 sg. poprea; conj. prez. 3 să poprească

popreală s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. poprelii; pl. popreli

popri vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, imperf. 3 sg. poprea; conj. prez. 3 sg. și pl. poprească

popreală

popri (popresc, poprit), vb. – 1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri. – Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare.

popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide

pus la popreală expr. închis, încarcerat.

POPREA s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.

poprea s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.

POPREALĂ s. v. arest, arestare, arest preventiv, deținere, interzicere, împiedicare, închidere, închisoare, întemnițare, ocnă, oprire, penitenciar, prevenție, pușcărie, reținere, temniță.

POPRI vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.

popreală s. v. AREST. ARESTARE. AREST PREVENTIV. DEȚINERE. INTERZICERE. ÎMPIEDICARE. ÎNCHIDERE. ÎNCHISOARE. ÎNTEMNIȚARE. OCNĂ. OPRIRE. PENITENCIAR. PREVENȚIE. PUȘCĂRIE. REȚINERE. TEMNIȚĂ.

popri vb. v. ARESTA. DEȚINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REȚINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSȚINE.

propi, propesc, vb. IV (înv. și reg.) a propti.