Popovici, Euseviu (1838-1922), preot și prof. univ. din Cernăuți (Facultatea de Teologie), n. în Cernăuți. Studii la Cernăuți și Viena, specializându-se în istoria bisericească universală și în dreptul canonic. Hirotonit preot în 1862, este numit prof. la Universitate în 1868, unde a funcționat până în 1908 atât ca prof., cât și ca decan la Facultății de Teologie și rector al Universității. A scris numeroase studii, dintre care cel mai valoros este Istoria bisericească universală (4 vol.), în limba germană, tradusă în limba română de fostul mitropolit primat Athanasie Mironescu și apărută în 1900-1901 (2 vol.) și în 1925-1928 (ed. a II-a 4 vol.) la București. Membru de onoare al Academiei Române, ales la 4 aprilie 1908.

Popovici, Gheorghe (1862-1927), protoiereu de Lugoj și istoric, n. în com. Cliciova, jud. Timiș. Studii în Germania și Austro-Ungaria. În 1905 a fost ales în Parlamentul de la Budapesta, unde a apărat drepturile românilor. După 30 octombrie 1918 a fost în fruntea luptătorilor pentru unire, ajutând la constituirea consiliilor și gărzilor naționale. A scris Istoria românilor bănățeni (1904) ș.a. Membru corespondent al Acad. Române, ales la 28 mai 1909.

Popovici, Timotei (1870-1950), compozitor, n. în com. Tincova, jud. Caraș-Severin, prof. de muzică și membru fondator al Soc. compozitorilor români (1920). A compus muzică corală (liturghii, imnuri și cântări religioase etc.); lucrări de muzicologie și didactice.

POPOVICI, Silvia (1933-1993, n. Fundata, jud. Brașov), actriță română de teatru și de film. Carismatică, cu un joc modern, de o intensă vibrație, marchează roluri, oferind modele interpretative pe scenă: Ofelia în „Hamlet”. Ifigenia în „Aulida”, Julieta în „Romeo și Julieta”, Hilde în „Constructorul Solness”, Grușo în „Cercul de cretă caucazian”, Anca din „Năpasta”, Goneril din „Regele Lear”, Irina din „Matca”; pe ecran: „La mere”, „Darclée”, „Gioconda fără surâs”, „Serata”, „Trecătoarele iubiri”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu”. În teatru TV a interpretat rolul Oana („Mușatinii” – serial).

POPOVICI, Vasile (1900-1973, n. Vărzărești, jud. Lăpușna, Basarabia), compozitor român. Lucrări corale de inspirație folclorică (inclusiv prelucrări de melodii populare), cântece patriotice.

POPOVICI, Titus (1930-1994, n. Oradea), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1974). Proză de observație realistă, urmărind dramatice procese de conștiință în anii celui de-al Doilea Război Mondial („Străinul”, „Moartea lui Ipu”) și implicațiile psihologice și sociale ale reformei agrare din 1945 („Setea”). Teatru („Passacaglia”), note de drum, scenarii de film („Valurile Dunării”, „Dacii”, „Pădurea spânzuraților”, „Mihai Viteazul”, „Puterea și Adevărul”, „Horea”, „Lumini și umbre”, „Secretul lui Bachus”).

POPOVICI, Timotei (1870-1950, n. sat Tincova, jud. Caraș-Severin), compozitor și dirijor de cor român. Preot. Prof. de muzică vocală și instrumentală la Institutul Teologic Pedagogic din Sibiu. Piese corale („Cucule, peană galbină”, „La oglindă”, „Florile dalbe”); lucrări didactice și un dicționar de muzică (primul în România).

POPOVICI, Iosif (1876-1928, n. sat Cliciova, jud. Timiș), lingvist român. Adept al geografiei lingvistice. Specialist în slavistică, în fonetică și dialectologie („Dialectele românești. I. Dialectele muntenilor și pădurenilor”, „Dialectele române din Istria”). Studii și cercetări folclorice romanice și balcanice. Preocupări de istorie a culturii românești vechi.

POPOVICI, Gheorghe (1863-1905, n. Cernăuți), istoric român. M. coresp. al Acad. (1905). Lucrări privind vechile așezăminte românești și organizarea lor judiciară („Starostia Sepinicensă – Notiță privitoare la istoria vechii organizațiuni a Moldovei de Sus”, „Ordinea de succesiune în moșiile donative moldovene în sec. XV”).

POPOVICI, Gheorghe (1862-1927, n. sat Criciova, jud. Timiș), teolog și istoric român. M. coresp. al Acad. (1909), prof. la Institutul Teologic din Caransebeș. Prototop la Lugoj (din 1887). Intensă activitate politică în cadrul Partidului Național Român; militant pentru unirea Transilvaniei cu România. Lucrări: „Cuvântări bisericești”, „Uniunea românilor din Transilvania cu biserica romano-catolică sub împăratul Leopold I”, „Istoria românilor bănățeni”.

POPOVICI, Fred (n. 1948), compozitor român. Prof. univ. la București. Creație dominată de transgresiunea spectrală a sunetului, de organizarea matematică a discursului și de tratarea structuralistă a fenomenului vibrator („Introducere în anatomia sunetului”, „Melos”, „Heterosynthesis”). Activitate muzicologică.

POPOVICI, Eusebiu (1838-1922, n. Cernăuți), teolog român; preot. M. de onoare al Acad. (1908), prof. la Facultatea de Teologie din Cernăuți. Lucrări de istorie bisericească („Istoria bisericească universală și statistica bisericească”, „Istoria și literatura sistemului teologiei”). Preocupări lingvistice; a întocmit o „Gramatică românească”. Traduceri din latină și germană.

POPOVICI, Eugenia (1914-1986, n. București), actriță română de teatru și de film. Prof. univ. la București; rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (1972-1976). Talent excepțional, care impresiona în dramă sau comedie prin adevărul scenic, arta firescului și a naturaleții, spontaneitatea seducătoare. Roluri memorabile în teatru („Bădăranii” de C. Goldoni, „Steaua fără nume”, de M. Sebastian, „Apus de soare” de B. Șt. Delavrancea, „Moartea unui artist” de. H. Lovinescu) și în film („Răsună valea”, „De-aș fi Harap Alb”, „Povestea dragostei”).

POPOVICI, Dumitru (1902-1952, n. Dăneasa, jud. Olt), istoric literar român. Prof. univ. la Cluj. Cercetări comparatiste consacrate unor epoci literare („La littérature roumaine á l’epoque des lumières”, „Romantismul românesc”) sau unor scriitori reprezentativi („Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu”, „Poezia lui Mihai Eminescu”). Ediții critice.

POPOVICI, Doru (n. 1932, Reșița), compozitor și muzicolog român. Autor prolific, abordând majoritatea genurilor muzicale. Influențat de impresionismul francez, apoi sinteză între tehnica serială și modală (opere, simfonii). Ulterior, valorifică muzica bizantină și psaltică. Lucrări axate pe importanța melodiei, privită ca expresie a lirismului. Opere („Prometeu”, „Mariana Pineda”), cantate („Porumbeii morți”, „Omagiu lui Palestrina”), poeme, schițe simfonice, concerte și simfonii („Codex Caioni pentru orchestră de coarde”), muzică de cameră, vocală, instrumentală și corală.

POPOVICI, Constantin (1938-1996, n. Iași), sculptor român. Autor de monumente, busturi (George Bacovia, Carol Davila, Al. Papiu-Ilarian) și compoziții decorative în care se remarcă prin capacitatea imaginativă, folosirea adecvată a variatelor a variatelor materiale și forța de expresie („Electrificarea”, la barajul Vidraru pe Argeș).

POPOVICI, Constantin (1899-1965, n. Costache Negri, jud. Galați), inginer român. Prof. univ. la București. Specialist în metalurgie și construcția de mașini, a contribuit la dezvoltarea industriei constructoare de mașini în perioada 1930-1960 (Uzinele de fier Hunedoara, Uzinele „ASTRA” Arad, „Malaxa” București ș.a.). A pus bazele specialității Tehnologia construcțiilor de mașini în învățământul superior românesc, fiind autor al primului manual de „Tehnologia construcțiilor de mașini”.

POPOVICI, Constantin (1878-1956, n. Iași), matematician și astronom român. M. de onoare al Acad. (1946), prof. univ. la Iași și București. Organizatorul (1913) Observatorului astronomic de la Copou, în Iași. Contribuții în domeniul analizei matematice, elaborând o teorie generală a ecuațiilor integrale. A studiat presiunea luminii asupra mișcării planetelor distribuția pulberii cosmice în jurul stelelor, formarea cozilor cometelor („Astronomie stellaire”, „L’origine des comètes”, „Importanța presiunii luminii în mecanica cerească”).

POPOVICI, Călin (1910-1977, n. Galați), astronom român. Prof. univ. la București. Cercetări de fizică solară, de fotometrie și astronomie stelară, de astronomie geodezidă, privind utilizarea observațiilor sateliților artificiali în geodezie; a stabilit o nouă metodă pentru determinarea coordonatelor geocentrice ale unui satelit și ale stațiilor de observare (metoda cercului de simultaneitate). Lucrări: „Radioastronomia”, „Despre eclipsele de soare”, „Aspecte noi în astrofizică și cercetarea spațială”. Membru post-mortem al Acad. (1990).

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budăi, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Întemeietor și director (1949-1962) al Institutului de Patologie și Igienă Animală din București. Lucrări în domeniul bolilor infecțioase ale animalelor domestice („Vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase a oilor și caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O nouă metodă de vaccinare antirabică folosită în combaterea turbării la animale”); cercetări asupra mecanismului acțiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

POPOVICI, Aurel C. (1863-1917, n. Lugoj), publicist și om politic român. Unul dintre conducătorii Partidului Național Român și ai mișcării memorandiste (1892-1894). Inițial, adept al tezei federaliste („Statele unite ale Austriei Mari”), pe care, ulterior, o abandonează, susținând activ unirea Transilvaniei cu România.

POPOVICI, Andrei (1914-1964, n. Cernăuți), matematician român. Prof. univ. la Iași și București. Studii de fizică teoretică în domeniile teoriei relativității, mecanicii cuantice, fizicii statistice.

Popovici-Barcianu, Sava (1814-1879), preot ortodox, n. în com. Rășinari, jud. Sibiu, colaborator apropiat al lui Andrei Șaguna. A publicat numeroase manuale didactice pentru învățământul elementar și mediu românesc, scrieri morale și un bun dicționar german-român și român-german. Membru corespondent al Acad. Române, ales la 15 sept. 1869.

BARCIANU-POPOVICI 1. Sava B. (1814-1879, n. Rășinari, jud. Sibiu), preot și cărturar român. M. coresp. al Acad. (1869), prof. la Institutul Teologic din Sibiu. Participant la Revoluția de la 1848-1849. Autor de manuale și dicționare. 2. Daniil B. (1847-1903, n. Rășinari, jud. Sibiu), biolog, botanist și pedagog român. Fiul lui B. (1). Primul român dr. în biologie, la Leipzig (1874). Primul darwinist român. Inițiator al cercetărilor de biologie experimentală. Lucrări de autonomie și embriologie vegetală. Animator cultural, publicist și fondator de reviste. Semnatar al Memorandum-ului din 1892.

POP-POPOVICI, Lya (1889-1970, n. Beiuș), mezzo-soprană română. Roluri în opere franceze(„Samson și Dalila”, „Carmen”), românești („Trandafirii roșii” de C. Bobescu), italiene („Trubadurul”). Membră fondatoare a Operei Române din Cluj.

POPOVICI-BAYREUTH, Dimitrie (1859-1927, n. Iași), bariton român. Prof. și director la Conservatorul din București și director al operei din Cluj. Remarcabil interpret al operelor lui Wagner (a cântat la Bayreuth). Turnee în Europa și America.

POPOVICI-BÂZNOȘANU, Andrei (1876-1969, n. Bâsnoasa, azi Lunca, jud. Botoșani), zoolog român. Prof. univ. la Iași. Fondatorul Stațiunii Zoologice Sinaia. Contribuții la cunoașterea insectelor din România („Albinele de trestie”). Lucrări de popularizare a științei („Atlas de zoologie descriptivă”).

POPOVICI-HAȚEG, Valeriu (1866-1929, n. Hațeg), geolog român. Cercetări asupra formațiunilor jurasice, cretacice și paleogene din România („Sur l’âge des conglomérats de Bucegi”). A întocmit prima hartă geologică de detaliu a României (1:300.000).

Popov/eni, -ici v. Popa V 2.