opțiuni
  • info
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

pontuire sf [At: CIAUȘANU, GL. 51 / Pl: ~ri / E: pontui] (Olt) 1 Exprimare a ceva pe ocolite. 2 Exprimare făcând aluzie la ceva. 3 (Pex) Aluzie.

pontui [At: DDRF / Pzi: ~esc / E: pont3 + -ui] 1 vrr (Buc; d. oameni) A se ciondăni. 2 vi (Olt; d. oameni) A spune ceva pe ocolite. 3 vi (Olt; d. oameni) A face aluzie la ceva. 4 vt (Mol) A da cuiva partea care i se cuvine din ceva.

PONTUI, pontuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se înțepa cu vorba, a se tachina. Tot la lună ne-ntîlnim Ș-atuncea ne pontuim. ȘEZ. I 14.

PONTUI, pontuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se înțepa cu vorba, a se tachina unul pe altul. – Din pont1.

Arhaisme și regionalisme

pontuire, pontuiri, s.f. (reg.) aluzie.

pontui, pontuiesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.

Intrare: pontuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontuire
  • pontuirea
plural
  • pontuiri
  • pontuirile
genitiv-dativ singular
  • pontuiri
  • pontuirii
plural
  • pontuiri
  • pontuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pontui
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontui
  • pontuire
  • pontuit
  • pontuitu‑
  • pontuind
  • pontuindu‑
 singular plural
  • pontuiește
  • pontuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontuiesc
 (să)
  • pontuiesc
  • pontuiam
  • pontuii
  • pontuisem
a II-a (tu)
  • pontuiești
 (să)
  • pontuiești
  • pontuiai
  • pontuiși
  • pontuiseși
a III-a (el, ea)
  • pontuiește
 (să)
  • pontuiască
  • pontuia
  • pontui
  • pontuise
plural I (noi)
  • pontuim
 (să)
  • pontuim
  • pontuiam
  • pontuirăm
  • pontuiserăm
  • pontuisem
a II-a (voi)
  • pontuiți
 (să)
  • pontuiți
  • pontuiați
  • pontuirăți
  • pontuiserăți
  • pontuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pontuiesc
 (să)
  • pontuiască
  • pontuiau
  • pontuiră
  • pontuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontui, pontuiescverb

  • 1. regional A se înțepa cu vorba, a se tachina. DLRLC
    sinonime: tachina
    • format_quote Tot la lună ne-ntîlnim Ș-atuncea ne pontuim. ȘEZ. I 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.