PONOSLUÍRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ponoslui; defăimare, ocară.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PONOSLUÍRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PONOSLUÍ, ponosluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A vorbi de rău; a ponegri, a defăima. – Magh. panaszlani.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PONOSLUÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, denunța, discredita, pârî, ponegri, reclama, spune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink