2 intrări
51 de definiții
din care- explicative (37)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONOS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. ◊ Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur; vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ.
PONOS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. ◊ Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur; vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ponos2 sn [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 17 / Pl: ~oase / E: bg dal понос] (Ban; csnp) 1 Daruri. 2 Pomană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponos1 sn [At: CORESI, EV. 67 / V: (reg, 19) ~oasă sf / Pl: ~oase, ~uri / E: slv поносъ, mg panasz] 1 (Îrg) Calomnie. 2 (Îrg) Bârfă. 3 (Îrg) Batjocură. 4 (Îrg) Insultă. 5 (Îrg) Dezonoare. 6 (Reg) Epitet defăimător. 7 (Reg) Nume rău care se atribuie cuiva. 8 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi”, „a scoate”, „a arunca”) Vină. 9 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi”, „a scoate”, „a arunca”) Cusur. 10 (Îe) A pune (cuiva) ~ sau a pune (pe cineva) în (sau întru) ~ A acuza pe cineva. 11 (Pop; construit cu verbe ca „a purta”, „a duce”, „a trage”) Consecință neplăcută pe care o are de suportat cineva de pe urma propriilor sale fapte sau de pe urma faptelor altcuiva, din cauza unor circumstanțe nefavorabile etc. 12 (Pop; pex) Neplăcere. 13 (Pop; pex) Nemulțumire. 14 (Pop; pex) Necaz. 15 (Îlv) A-i purta (cuiva) ~ A dușmăni. 16 (Îe) A-și face ~ cu cineva A avea neplăceri cu cineva. 17 (Reg; îe) A se arăta cu ~ A fi supărat. 18 (Mol) Glumă. 19 (Mol) Poznă. 20 (Reg) Plângere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONOS, ponoase și ponosuri, s. n. 1. Injurie, blam, hulă, clevetire; insultă, calomnie. Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118. N-avea să scoată capul în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14. Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponos! COȘBUC, P. I 266. ◊ (În construcție cu verbele «a rămîne», «a trage», «a purta») Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17. ◊ Expr. A-i purta (cuiva) ponos = a-i fi (cuiva) ciudă pe cineva, a purta (cuiva) pică. Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199. 2. Cusur, vină. Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96. Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230. Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ Aluzie. Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tîlcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3. Consecință neplăcută; necaz, povară, neajuns. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. V. I 82. Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. ◊ Expr. A-și face ponos cu cineva = a-și face de lucru cu cineva, a-și pune mintea cu cineva, a ajunge la neplăceri cu cineva. Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONOS ~oase n. 1) pop. Consecință neplăcută. A trage ~oasele. 2) Imputație falsă prin care se discreditează o persoană; defăimare; bârfeală; calomnie. /<sl. ponosu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONOS s.n. (ȚR) Defăimare, ocară, batjocură. Luatu-mi-au D[u]mn[e]zeu ponosul mieu (o c a r a m e a B 1938). BIBLIA (1688). Aleg mai vîrtos a muri pentru Hristos decît să slujască cu ponos și cu necinste M 1698, apr. 42r, col. I; cf. M 1780, apr. 68v, col. I. Etimologie: sl. ponosŭ. Cf. balamuție, blojeritură, blojitură, clevetă, mozavirie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ponos n. 1. nume rău: ce e frumos, poartă ponos PANN; 2. poreclă: numele tău va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP.; 3. greșală: i-a găsit ponoase. [Slav. PONOSU, rușine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponós n., pl. oase (vsl. po-nósŭ, dezonoare, rușine, sîrb. ponos, mîndrie, rus. ponös, oprobriŭ, ceh. ponos, plîngere; ung. panasz, plîngere. V. pri-nos). Fam. Nume răŭ: a scoate cuĭva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duce saŭ a trage ponosu saŭ ponoasele, a suferi, a îndura: tu să facĭ, și eŭ să duc ponosu? – Vechĭ și ponóslu (d. ponosluĭesc, după maslu, măsluĭesc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTNOG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; tălpig, iapă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste pedale. – Din bg. podnoga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTNOG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; tălpig, iapă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste pedale. – Din bg. podnoga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
patnog s vz podnog[1] modificată
- În original, tipărit incorect: vz podnojie. Sub acest cuvânt nu este consemnată varianta de față — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
patnojă sf vz podnog[1] modificată
- În original, tipărit incorect: vz podnojie. Sub acest cuvânt nu este consemnată varianta de față — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pocnajeni[1] ssp vz podnog corectat(ă)
- Accentul necunoscut – precizare luată din definiția principală. Aici, cuv. este accentuat incorect pocnajeni — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pocnoj sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pocnojie sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
podnoaje sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patnojă sf, pănoj, pocnajeni (A: nct) ssp, pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~ojă (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie, pomnoaje sf, pomnoj, pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie, potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj, potnojie sf / Pl: ~ogi / E: bg поднога, подножие] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de jos a războiului de țesut, cu care se schimbă ițele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu care sunt legați podnogii (1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la șa. 4 (Reg; îf podnoaje) Legătură de zdrențe. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
podnojă1 sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pognoj sm vz podnog[1] corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: vz podnoj — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pognojie sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pomnoaje sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pomnoj sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pomojnii sfp vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponoage[1] sf vz podnog
- Se pare că aici este vorba de o greșală de tipar pentru varianta podnoage, așa cum este aceasta tipărită în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponoasă sf vz ponos1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponog sn vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponoj[1] s vz podnog
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponojie[1] sf vz podnog
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponoș sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pornoj sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pornojie sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potinojie sf vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potnoc sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potnog sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potnoj1 sm vz podnog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTNOG, potnogi, s. m. (De obicei la pl.) Fiecare dintre lopățelele de la războiul de țesut, pe care țesătoarea apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; pedală, iapă, tălpigă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste lopățele. Picioarele-i călcau repede pe potnogii de sub război. SANDU-ALDEA, D. N. 217.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
potnogi m. pl. iepele sau călcătorile răsboiului de țesut. [Slav. PODŬNOGŬ, lit. sub picioare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potnóg m. (vsl. podŭnogŭ. V. potnojă). Vest. Pl. Pedalele războĭuluĭ de țesut, care se numesc și tălpigĭ și ĭepe. – Și ponógĭ, pl. (rut. ponóži, pl.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ponos (pop.) s. n., pl. ponoase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ponos (pop.) s. n., pl. ponoase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ponos s. n., pl. ponoase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
potnog s. m., pl. potnogi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
potnog s. m., pl. potnogi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
potnog s. m., pl. potnogi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PONOS s. v. abatere, belea, bucluc, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficiență, dezonoare, eroare, greșeală, imperfecțiune, insuficiență, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ponos s. v. ABATERE. BELEA. BUCLUC. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENȚĂ. DEZONOARE. EROARE. GREȘEALĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECINSTE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. NUME. PACOSTE. PĂCAT. PLÎNGERE. POCINOG. PORECLĂ. RĂU. RECLAMAȚIE. RUȘINE. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. SUPRANUME. VICIU. VINĂ. VINOVĂȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTNOG s. v. iapă, schimbător, tălpig.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
potnog s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ponos (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul căruia se schimbă ițele; iapă, tălpig, talpă, schimbător. 2. (reg.; în forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la șa. 3. (reg.; în forma „podnoaje”) legătură de zdrențe.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Quidquid delirant reges, plectuntur Achivi (lat. „Ori de cîte ori regii fac nerozii, grecii trag ponoasele”) [Horațiu, Epistole, (I, 2, 14) – Epistola în care poetul arată tînărului Lollius, încă lipsit de experiența vieții, cîte învățăminte morale conține Iliada, pe care acesta o studiase temeinic în școală. Înțelesul este: regii fac greșeli și poporul plătește. La Fontaine, în fabula Cei doi tauri și broasca a prelucrat versul horațian și i-a extins tîlcul: „…On voit que de tout temps, Les petits ont pâti des sottises des grands”. (Se vede că din toate timpurile/ Cei mici au pătimit din pricina neghiobiilor celor mari). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a trage ponoasele expr. a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni; a rămâne păgubit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ponos, ponoasesubstantiv neutru
- 1. Consecință neplăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: neajuns necaz nemulțumire povară supărare
- A trage ponoasele. DEX '09 DEX '98
- Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
- El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. V. I 82. DLRLC
- Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. DLRLC
- A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199. DLRLC
-
- A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dușmăni
- Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199. DLRLC
-
-
- 2. Blam, calomnie, clevetire, defăimare, hulă, injurie, insultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118. DLRLC
- N-avea să scoată capul în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14. DLRLC
- Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponos! COȘBUC, P. I 266. DLRLC
- Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17. DLRLC
- 2.1. Nume rău, poreclă (defăimătoare). DEX '09 DEX '98sinonime: poreclă
-
-
- 3.1. Jalbă, plângere, reclamație. DEX '09sinonime: jalbă plângere reclamație
-
-
- Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96. DLRLC
- Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230. DLRLC
- Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. DLRLC
- 4.1. Aluzie. DLRLCsinonime: aluzie
- Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tîlcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3. DLRLC
-
-
etimologie:
- ponosŭ DEX '09 DEX '98
potnog, potnogisubstantiv masculin
- 1. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: iapă pedală schimbător tălpig tălpigă
- Picioarele-i călcau repede pe potnogii de sub război. SANDU-ALDEA, D. N. 217. DLRLC
- 1.1. Sfoara cu care se leagă aceste pedale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- podnoga DEX '98 DEX '09