ponoavă² sf vz ponov

ponoavă¹ sf vz poneavă

poneavă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 163/3 / V: ~niadă, ~niavă, ~nioavă, ~nivă, ~noavă / Pl: ~evi, ~eve / E: srb ponjava, slv понꙗва, mg ponyva] (Ban; Trs) 1 Țesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior etc. din care se fac macaturi, covoare, preșuri, cearșafuri sau alte așternuturi țărănești. 2 (Pex) Obiect confecționat dintr-o poneavă (1). 3 Cearșaf. 4 (Reg; csnp; îf ponivă) Lânuță fină cumpărată. 5 (Îf ponioavă) Pânză mare țesută din cânepă groasă, așternută pe jos la treieratul grâului. 6 Mușama folosită pentru punerea la uscat a cerealelor plouate.

poniadă sf vz poneavă

poniavă sf vz poneavă

ponioavă sf vz poneavă

ponivă sf vz poneavă

ponof sn vz ponov

ponou sn vz ponov

ponov sn [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~oavă sf, ~of, ~ou (Pl: ~ri) / Pl: ~oave / E: cf srb ponova „înnoire”] 1 (Ban; Olt) Pământ cultivabil. 2 (Ban; Olt; spc) Porumbiște. 3 (Îdt) Cultivare a pământului. 4 (Ban; Olt) Recoltă. 5 (Ban; îf ponou) Inundație. 6 (Olt; csnp) Ceață la ochi.

PONEAVĂ, ponevi, s. f. (Regional) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș (mai ales țesut din zdrențe). O poneavă așternută, pre care se ruga el lui dumnezeu. ȚICHINDEAL, F. 163. ♦ Cearșaf.

PONEAVĂ, ponevi, s. f. (Reg.) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș. – Sb. ponjava.

PONEAVĂ ~evi f. reg. 1) Țesătură groasă de lână, bumbac etc. din care se fac macaturi, covoare, cearșafuri. 2) Obiect confecționat din această țesătură. /<sb. ponjava

poneávă f., pl. evĭ (sîrb. ponjava, macat). Ban. Macat, învălitoare de pat.

ponoavă (-ve), s. f. – (Banat, Olt.) Recoltă. – Var. ponov. Sb. ponova „înnoire” (Candrea).

poneavă (ponevi), s. f. – (Banat) Preș. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un văl pe ochi” (după Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-și pierde vederea”).

PONEAVĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

PONOV s. v. porumb, porumbiște.

poneavă s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.

ponov s. v. PORUMB. PORUMBIȘTE.

ponov, ponoave, s.n. (reg.) 1. teren cultivabil; porumbiște. 2. (înv.) cultivare a pământului, muncă agricolă. 3. recoltă, rod, bucate ale pământului. 4. (în forma: ponou) inundație. 5. un fel de ceață la ochi.